Grădiniţa Marienkaefer

S-a incheiat cu bine si tabara de anul acesta. Simbata, ziua focului de tabara, a fost foarte asteptata de copii din mai multe motive: in primul rind pentru focul de tabara in sine, apoi veneau parintii sa petreaca alaturi de noi si Teo isi serba ziua de nastere (La multi ani, Teo!). Distractia a fost pe masura asteptarii: gratar cit cuprinde, cartofi prajiti, salata de vinete,  (bineinteles) gogosile de tabara, samapanie de la Andu, Sprite de la Codin, tort, prajituri, bere cu si fara alcool - de la toata lumea -, acadele. Ce sa-ti mai doresti!! Petrecerea s-a intins pina spre orele 11, desi festivitatile de premeiere ale curajosilor participanti la tabara s-au terminat pe la 9.jumate, asa cum ne propusesem.

Bucuria si satisfactia nostra a venit din faptul ca am vazut copiii ce vin cu noi de citiva ani in tabara cum au crescut impreuna, cum s-au imprietenit si au impartit viata de tabara ca fratii, cum i-au integrat si pe cei mici in echipa lor.

Va multumim tuturor ca ati fost alaturi de noi si am sarbatorit impreuna.

Cori si Crisu

Incet, incet saptamina ce trebuia sa o petrecem impreuna se apropie de sfirsit. Dupa ce am discutat despre curaj, cum ne simtim cind suntem bucurosi, ce facem sa ne racorim furia a ajuns la rind si tristetea. Povestea de astazi a avut ca personaj central o rima bolnava de tristeste ( eleonora-rima-cea-trista.doc ) - rima Eleonora, pe care o vindeca doctoral Rimescu. Copiii s-au distrat copios, iar tristetea a stat departe de noi, a fost doar un subiect de discutie. Singurul motiv de suparare a fost faptul ca Corcodel, déjà un giscan celebru, a fost doar un personaj secundar. Ne-am insusit critica si promitem ca in urmatoarele povesti Corcodel sa aibe mai multe de spus. Ce am mai facut? Am desenat ce ne intristeza - ploaia, cind pleaca mami, cind ni se strica hainele frumoase, cind nu ne gasim jucariile… Pentru citiva dintre cei mai mici tristetea si furia par sa fie cam acelasi lucru.

Lucri a deschis din nou astazi salonul, a fost coada la coafat, dar si la manichiura. Maria a stat 10 minute cu minutele la soare, nu care cumva sa I se strice oja (”coaja”, dupa cum spune Iza). Baietii au ales fotbalul, “Tara, tara vrem ostasi!” si jocul la baze. Pe linga baze, Teo a apreciat foarte tare corcodusele. Iar spre seara, dupa atita alergat s-au aciuat cu totii la nisipar, unde au construit (la propriu) cu apa si nisip diverse fortarete. “Cimentul” (nisipul ud) - s-a intins peste tot - miini, picioare, haine, par. Masa de seara a fost o pauze binevenita inainte de ultima repriza de disco din acest an. La propunerea lui Andrei, ne-am jucat “Profesorul de dans”, unul dintre noi dansa, iar ceilalti ii imitau miscarile. Au fost extreme de emotionati Alexia, Cata, Alex atunci cind au condus formatia. Ioana mare si Ioana mica s-au dovedit extreme de talentate si s-au dat cu greu duse din fata plutonului. Curajosi ci creativi in miscari au fost Vladut P. si Nicusor. Tocmai inainte sa preia conducerea, Matei s-a impiedicat, a cazut si a facut o buba la genunchi si a fost nevoit sa se retraga demn pe scara. Desi inca doritori de petrecere, am incheiat seara si ne-am retras la dus, la poveste si apoi la somn.

 Cori

Giscanul Corcodel si prietenii si-au continuat aventurile si astazi. Dupa ce cu o zi in urma am citit povestea leului Mustafa (mustafa-leul-cel-fricos.doc) a venit rindul furiei, o emotie greu de gestionat de copii (si nu numai).

Cum ne-am inceput ziua: evident - cu gimnastica de inviorare. Baietii s-au intrecut la flotari, unii dintre ei, mai expeditivi s-au intins pe burta si dadeau numai din cap. Inviorarea s-a incheiat cu citeva curse de alergari. Micul dejun - de data aceasta - cereale cu lapte a fost primit cu mult entuziasm, chiar si de cei mai mofturosi. Dupa ce au mincat s-au impartit fiecare pe zone de interes: la nisip - cei mai mici, si-au asezat corturile, scaune si steagul sub un corcodus la umbra cei mai mari. Au mai trecut si pe la jocurile de masa, din cind in cind.

Pe la 10 ne-am adunat din nou si am citit povestea lui Clestisor, racusorul furios( clestisor-racusorul-furios.doc ). Dezbatarea a urmat apoi cu ce ar putea face fiecare sa se linisteasca cind este furios: sa joace fotbal, sa asculte o poveste, sa dea de mincare la sopirla, sa se joace la PSP sau la wii, sa picteze, sa modeleze cu plastelina. Iata si ce ii infurie: Maria se infurie cind se bate cu Ioana si  Ioana cind se bate cu Maria, Nicusor cind se cearta 2 copii, Teo - cind il loveste cineva, iar Cata cind face de 100 de ori acelasi lucru, pe Alexia o enerveaza cand ii strica Tudor jocul cu papusile, iar pe Tudor - il enerveaza cind ii ia cineva plastelina, Petru se infurie atunci cind tipa cineva, pe Matei il enerveaza cind se urca Teo cu picioarele pe banca, Andrei G, Andrei D si Vladut se infurie cind nu trec de nu anumit nivel la PSP, Vladut P se infurie cind nu maninca gogosi, iar Codin se enerveaza cind ii scapa greierii si sopirla nu maninca. Reproducerea grafica a motivelor furiei, trebuie sa ma credeti pe cuvint, este geniala.

Odata incheiata discutia  despre cum ne antrenam sa ne domolim furia, la cererea participantilor, am mai construit o flota serioasa de barci, am cautat papuci de cauciuc pentru toata lumea, ne-am incolonat si am pornit din nou spre riu. La riu s-a bucurat sa se isi bage piciorusele in apa, sa lanseze barci, sa le recupereze, sa le lanseze din nou, sa chiuie, sa simta noroiul cu picioarele sau pietrele fierbinti. La intoarcere, sa nu venim cu mina goala, am adunat pietre sa le pictam.

Dupa prinz, a urmat un somn strasnic de 2 ore (chiar si cei mai rezistenti au fost rapusi). La gustarea de dupa-amiaza: pepene si gogosi calde. Un regal! Chiotele lansate cind Lucri a dus primul castron cu gogosi le-au auzit cu siguranta vecinii de le cel putin 3 case in jur.

Dupa-amiaza a fost a jocurilor pe echipe. Lucri, o sursa inepuizabila de jocuri si de energie, ne-a propus hitul “Tara, tara vrem ostasi”.

La 8 - cina, dus, poveste si somn. Si s-a terminat si a 4-a zi de tabara.

Cori

A inceput o noua zi de tabara. Deja ne-am obisnuit cu rutina.

Trezirea, imbracarea si la inviorare. Dupa inviorare,  micul dejun. Le-a fost foarte foame. Au mancat bine si  fuga la joaca.  Nici o zi fara mult fotbal- pare sa fie deviza de fier. Asa ca au deschis meciurile de dimineata.

S-au alergat ce s-au alergat, Lucri si-a deschis coaforul (am uitat sa mentionam, dar dommnisoarele din tabara saunt zilnic coafate la cele mai inalte standarde) si cu toata lumea aranjata am decis sa luam o pauza si sa aflam cate ceva despre prieteni si despre ce ne bucura. Ne-a citi Lucri povestea si fiecare s-a gandit si a desenat  ce il bucura: jocul de lego, consola wii, sa inoate, sa petreaca timp cu familia, sa joace box, sa joace fotbal cu prietenii, sa fie cu prietenii, sa danseze.

Totul foarte frumos dar ne-au cam amortit picioarele la masa, asa ca era nevoie de ceva miscare. Ne-am mai jucat un pic, am mancat de pranz si extrem de istoviti ne-am dus la culcare.

Dupa amiaza am construit pocnitori de hartie, am pictat figurine de ipsos si ne-am jucat . Cel mai tare a fost la cursle de alergari.

Seara am mancat macaroane cu branza si floricele,ca prietenii,  am mai alergat putin si am decis ca nu mai este cazul sa mergem la disco si ca e mai bine sa ne bagam in pat devreme. Asa ca am ne-am dus repede la dus, am citit povestea si dupa ceva gadilituri, rasete si circ de dormitor de tabara s-a asternut linistea si toata lumea a adormit.

Cristina

Ne-am trezit in a 2-a zi de tabara. Bucurie mare, caci ne propusesem de cu o seara ininte sa ne construim barcutele si sa le lansam pe rau. Asa ca, dupa o inviorare serioasa am mancat si ne-am apucat de treaba. Nu a fost foarte dificil. Am decorat barca si gata, la drum.

Ne-am aliniat constiincios doi cate doi si am plecat. Am ajuns la locul faptei. Grupati pe echipe am pus barcile in apa. Unora le-a fost mai greu sa se desparta de munculita lor, dar le-au lansat cu speranta ca, poate si le vor mai recupera candva, cand vor mai intalni vreun rau. Dupa ce le-am urmarit cum pluteau am zis ca e pacat sa nu ne balacim putin, asa ca ne-am bagat un pic si cu picioarele in apa.                       

Si cu asta gata distractia, ne-am intors “la baza”, caci se apropia pranzul si ni se cam facuse foame. Pe drumul de intoarcerea ne-a cantat Matei diverse asa ca nu ne-am plictisit.

Am mancat de pranz ne-am odihnit si dupa amiaza am continuat cu aventurile lui Corcodel, care si-a facut un nou prieten - leul Mustafa Leul Mustafa ne-a povestit despre frica cum a reusit sa o invinga, si la ce e buna si frica.

Dupa poveste ne-am lansat intr-o dezbatere despre ce ne sperie, de ce ne este frica. Mie, spre exemplu, mi-e frica de soareci.Copiii au inteles frica mea si au povestit despre ale lor.

Frica de pianjeni, albine, melci, Frica de hoti, Frica de caine, Frica de serpi, Frica de accident de masina, Frica de inaltime, Frica de fantome, Frica de bombe. Am inteles toate fricile si ne-am hotarat ca o sa le invingem odata si odata, poate tot cu ajutorul lui Corcodel.

Dupa atatea dezbateri ne-a venit cheful de joaca. Baietii mari si-au stabilit baza  in fundul gradinii au considerat ca este necesar si un steag,  asa ca si-au confectionat unul si s-au retras plini de importanta pe teritoriul lor.

Noi, astialaltii am jucat diverse.  Cel mai popular joc  de masa “Looping Louie”.

Jocuri noi puse in scena - Mima, “Flori fete  si baieti”, ” Pisica lenesa”

Cei mai haiosi - Maria si Teo plimbandu-se cu tunelul. Bucuria lor, dialogul pe care-l purtau si sincronul perfect , au fost de exceptie , meritau  pusi pe scena.

S-au prapapadit de ras Ioana si Alexia cand se jucau de-a roaba.

Cele mai tare dialog: Ioana mica: “Cat mai este pana mancam- m-a pus Lucri sa intreb “- Raspuns : “O jumatate de ora.”  Ioana : “A… o jumatate de zmeura”. Fugind catre Lucri si urland, ” Lucre, mai e o jumatate de zmeura” .

Dupa atata ras, am mancat de seara, am dansa, ne-am dusat si cu greu ne-am hotarat sa ne si culcam .

Cristina

 A trecut si prima zi de tabara. Dupa o duminica seara petrecareata, ziua de luni a debutat putin mai tirziu. Cu mic, cu mare, la ora 8 am reusit sa ne adunam in curte la prima inviorare; genoflexiuni, fandari, sarituri ca mingea, curse de alergare - fiecare muschiulet si oscior a fost pregatit pentru ziua plina ce avea sa urmeze.  Dupa micul dejun, adunati pe iarba la umbra merilor, au ascultat cu atentie si interes povesti despre vikingi - despre zeii lor, despre cum scriu, ce sunt runele, despre arme si unelte, despre corabii. A urmat apoi o repriza de jocuri diverse - coarda, jocul cu maimutele, la nisip, prin corturi - fiecare cu baza lui.Pe la 11, ne-am asezat din nou la umbra unde am citit povestea curajosului giscan Corcodel (lectia-de-curaj-a-giscanului-corcodel.doc), personaj local ce trece prin multe intimplari. Sfirsitul povestii a generat spontan o dezbatere serioasa. Nu am ajuns la o concluzie unanima, s-au conturat urmatoarele: vikingul era Viking numai noaptea, iar ziua era vaca sau vikingul a facut o magie si s-a transformat in vaca sau lui Corcodel i s-a parut ca vede un Viking, era de fapt o vaca.

In ceea ce priveste momentele de curaj ale fiecaruia, am notat urmatoarele:

• - pe primul loc -faptul ca au venit in tabara singuri (Catalin, Vladut, Alex, Nicu, Tudor, Petru, Maria),
• - desemenea pe locul 2, momentele de mare curaj cind s-au incumentate sa manince mincaruri de care nu se mai atinsesera: Vladut P- un ou, Matei - un ou ochi, Vladut D - pepene, Alex - ou cu sare, Teo - cereale,
• - pe locul 3 - inotul sau datul pe topoganele cu apa - Ioana mica si cea mare, Andrei D, Nicu, Petru;
• - alte fapte de curaj: Catalin a fost curajos cind s-a luptat cu un paianjen, Alexia cind i-a taiat pielitele de la unghii, Iza a fost curajoasa miercuri, Teo si Matei - cu masinutele busitoare in parc, cind si-a recunoscut greselile si si-a cerut scuze - Andrei D.

Ca un beneficiu imediat al acestei discutii, trebuie mentionat si curajul neobisnuit al lui Tudor care a mincat singur aproape 10 linguri de orez cu carnita in aplauzele furtunoase ale galeriei. Au urmat prinzul, povestea si somnul de dupa-amiaza.

A doua parte a zilei s-a scurs lin si vesel: jocuri de masa - Omida astazi la mare pretuire, fotbal, a doua parte din cartea cu vikingii, am facut coifuri din hirtie, coarda, curse, masa de seara, evident disco (Cata, Tudor si Nicu - mari dansatori), dus, poveste si somn.

Revenim miine cu noi stiri de la “baza” noastra de la Branesti  si evident cu noi peripetii ale giscanului Corcodel.

Cori

S-a dat startul la cea de-a 4-a tabara Marienkaefer. Locatia a devenit deja clasica: Branesti, casa bunicilor cu tot farmecul si candoarea si libertatea pe care vi le amintiti si voi din copilarie.

Noi, desi suntem la a 4-a intalnire, avem in continuare trac. Prima zi este de obicei cea mai dificila.

Anul acesta primul sosit a fost Alex, veteranul echipei de tabara, om de-al casei deja, participant la toate editiile.

Matei si Codin l-au urmat.Incet, incet gasca s-a reunit.  Ne-am bucurat pentru ca si noii ventiti s-au simtit imediat de-ai casei si s-au pus pe joaca. Nu a plans nimeni.

Evenimentul  zilei: Dupa amiaza,  l-am serbat pe Nicusor: “La multi ani pentru cei 4 ani impliniti!” La petrecerea s-au mancat  gogosi si bomboane. Fericire, fericire!!

Hitul zilei in materie de jucarii: Masina de facut  inghetata din plastilina. Toata lumea a fost cofetar pentru o vreme.

In rest au alergat; s-au jucat stafeta, fotbal adevarat, s-au jucat la nisip, am jucat diverse jocuri de masa. Dupa-amiaza s-a scurs usor se vesel.

Ce ne-a bucrat si induiosat in acelasi timp este  ca micutii nostri si-au dovedit spiritul de echipa si in afara competitiilor sportive. Prietenii lui Vladut au pus umarul si l-au ajutat sa-si descalte cizmele cele noi de cauciuc, care sub nici o forma nu se dadeau scoase din picior. Dupa multe framantari si dezbateri vis-a-vis de procedeul care trebuie aplicat au reusit. I-am felicitat pentru bravura.

Altfel ne-am mai distrat cu diverse pe care vi le impartasim: spre exemplu: fent, (de la hent- la fotbal), hangard.

Ziua s-a incheiat in nota obisnuita de tabara cu disco, dus,  poveste si culcare.

Cristina

A venit vara cu adevarat, am inceput inotul! Nu stiu ceilalti, dar Vladut (Dobre :)), spre disperarea parinteasca, s-a sculat de la 5 (dimineata) sa se pregateasca, sufleteste, pentru ziua cea mare.

La gradi, cei mari, de cind s-au intilnit si-au prezentat experti  echipamentele (slipi, papuci, ochelari).  Micii inotatori incepatori, participanti pentru prima oara la balaceala de vacanta, s-au manifestat fiecare dupa temperament si posibilitati: Nicusor, a fost tot drumul ingrijorat ca nu cumva sa raceasca, dar luat de entuziasmul momentului, si sustinut de asistenta, a inotat, “inarmat” cu vesta si colac. Ioana, desi  panicata complet de frica, s-a mobilizat si le-a aratat ea lor, iar de departe cea mai entuziasta”bobocuta” a fost Sofia, care s-a distrat copios intreaga ora.

In microbuz ,la intoarcere, discutind despre ce au simtit, am concluzionat: desi ne-a fost frica, ne simtim bine la sfirsit, cind frica o invingem cu curaj. In concluzie, cu mic cu mare, miercuri ne intoarcem la bazin.

Cori

 La sfarsit de an scolar

Vineri am serbat impreuna cu copiii incheierea a inca unui an la Marienkaefer. Unii trec de etapa acomodarii la gradi, altii trec in grupa superioara mijlocie sau mare si unii merg la scoala. Ne-am bucurat sa-i vedem cum  se fac mari si frumosi, cum se deschid,  cum isi fac prieteni,cum se transforma de la o zi la alta. Ne-a cuprins nostalgia urandu-le suces viitorilor proaspeti scolari.

Un  peste alta a fost o petrecere frumoasa. Copiii si-au primit, alaturi de felicitarile noastre, dosarele cu munca de peste an, diploma de absolvire si un cadou pentru parinti -un DVD cu poze.

Dupa ceremonie au urmat jocurile si  dansul care a fost foarte apreciate de toata suflarea.

Am intrat dansand in vacanta.

Felicitari gradinarilor si mult success tuturor!

Cristina