Grădiniţa Marienkaefer

Februarie este luna carnavalului. Anul acesta carnavalul a avut ca tema “Povestile”.

Entuziasmul a fost general, chiar daca cei mari stiau la ce sa se astepte. Febra alegerii personajului, a alegerii costumului, costumarea propriu zisa  sunt evenimente importante. Nu stiu inca care este cel mai important eveniment pentru ei, banuiala mea este ca imbracarea costumului.  

Programul carnavalului- ca la orice asemenea eveniment, incepe cu adunarea participantilor, prezentarea costumelor, un mic moment al fiecarei grupe si apoi jocuri si concursuri. 

 Costumele au fost ca in fiecare an foarte frumoase. Fetitele au fost extrem de elegante ca printese sau zane. Am avut-o pe Printesa Lebada, pe Printesa Curcubeului, Zana maseluta, Alba ca Zapada, printesa Indienilor si alte zane si printese. Baeietii au etalat costume de pirati. l-am avut alaturi de noi pe Motanul Incaltat pe ineditul Trenulet Thomas, precum si pe stralucitorul Print Filip.

Cei mici au fost coplesiti de atata distractie si atata joaca, astfel incat masa si somnul de pranz a fost foarte bine venite.

Cristina

Joi seara a fost seara parintilor la Marienkaefer. Mamici si tatici s-au adunat spre marea noastra bucurie la gradinta. Le multumim tuturor pentru povestile, temerile si bucuriile impartasite cu noi toti, pentru deschiderea si placerea cu care au participat la discutii.

Cum a decurs seminarul?

In deschidere am prezentat citeva notiuni despre disciplinarea pozitiva. De retinut sunt urmatoarele 2 idei, de la care a plecat intreaga noastra dezbatere:

- nu exista copii buni sau copii rai, ci comportamente ce trebuiesc invatate, crescute in frecventa sau modificate.

- disciplinarea copiilor inseamna invatarea continua de comportamente, pentru care parintii trebuie sa abie rabdare, intelegere si mai ales sa fie creativi.

Au urmat apoi secvente de filme in care am incercat sa exemplificam cum se invata un comportament, cum se mentine acesta si cum se schimba comportamtele problematice.

Dupa aproape 3 ore de discutii, seara s-a incheiat cu stabilirea temei urmatoarei intilniri: Despre joaca si jocuri, cum ne jucam cu copiii nostri.

Pentru cei care au participat (sau care si-au dorit sa participe, dar nu au ajuns) la seminar ne-am bucura sa le aflam parerea despre tema aleasa, despre solutii si modul in care abordeaza relatia de disciplinare cu copilul, daca seminarul le-a oferit idei noi si orice alte gind cu privirea la aceasta tema.

Va multumim inca odata tututor si va asteptam peste o luna la urmatoare intilnire.

Cori si Crisu

Cursul de arte pentru mamici si pitici “Creativi impreuna” a avut ultima intilnire miercurea trecuta. Am pictat pe borcanase, am facut rame si tablouri, ba chiar de Paste am pictat si o icoana pe sticla.

Miercuri, mamicile absolvente au prestat impreuna cu copiii o ultima lucrare de arta: un colaj de ratuste pe lac.

Am invatat in lunile cind ne-am intilnit ca nu este usor sa lucrezi impreuna cu copilul tau, ca nu conteaza cum arata opera de arta la sfirsit, ci drumul pina acolo, ca o rata poate semana cu o foca sau ca un fluture poate sa aiba si 2 si 3  si 5 aripi. M-am simtiti bine la o vorba cu mamicile (sau uneori cu cite un tatic), iar copiii n-ar fii pierdut pentru nimic in lume cursul de arta: in afara de pictura, au construit cu cuburile, au facut ciment in curte in timp ce noi pictam si multe, multe altele. Pas cu pas am reusit sa punem inca o caramida pentru a construi pe termen lung o relatie mai buna cu copilul nostru, am invatat sa ne acceptam limitele unul altuia.

Artele continua pe timpul verii numai pentru copii, iar cu mamicile reluam intilnirile din nou din toamna.

Corina

La multi ani, dragi copii. A fost ziua voastra, la Marienkaefer am sarbatorit si ne-am distrat foarte bine.

Sa povestim ce am facut. Ne-am facut un plan si am hotarat sa facem carnaval, pentru ca ne place sa ne costumam.

Toata lumea a venit pregatita. Ziua a inceput cu putina joaca, apoi micul dejun, apoi putina muzica si dupa atata incalzire era firesc sa urmeze-carnavalul. Carnavalul a fost deschis cu parada costumelor.

Au venit- spiderman-i chiar si o spidermaedchen, fluturasi, zane,un ingeras, Alba ca zapada, Micuta Sirena- (alias Nicusor) cel mai pitoresc personaj, o pisicuta, pirati, muschetari, un soldat, un Indian, Frankenstein, magarusul Aiurel, un Superman si o Superwoman (alias Lucri).

Am dansat, am facut concursuri, stafeta, am mancat bomboane, dar si chestii mai santoase- cum ar fi merele, iar pranzul a fost incununat cu surpriza surprizelor- oul Kinder- extrem de apreciat. Dupa pranz, copiii au fost exemplari si s-au bagat urgent in patuturi si toata lumea a adormit dupa povestea regulamentara.

Dupa amiaza a fost la fel de relaxanta cu jocuri  in curte, cu desenat si cantat.

Mie ca om mare mi-a placut foarte mult de ziua copiilor, mi-am dat seama, ca intr-adevar e frumos sa fii copil si fiecare zi sa fie a ta.

 Saptamana trecuta am sarbatorit , respectand traditia germana ziua mamicilor, “muttertag”. Evenimentul a fost asteptat  cu nerabdare atat de copii cat si de mamici. Fiecare cu motivele lui. Celor mici li separe extraordinar  sa o aiba pe mami o dimineata intraga la gradi, plus ca au pregatite nenumarate surprize. In randul echipei de mamici sunt desigur mai multe motive: bucuria de a fi parte din distractia copilului, curiozitate-  ” ce s-o intampla la muttertag”.

Si acum sa va povestim cum au decurs lucrurile. Pentru noi - Marienkafer Kindergarten, distractia a inceput odata cu pregatirile. Ce facem, ce cantam, ce surprize pregatim.

Echipa s-a pus in functiune, programul a fost stabilit si am dat drumul la treaba. Pentru mamici s-a muncit din greu. Dupa ce au confectionat cosulete din carton pe care le-au impodobit in fel si chip,  copiii au pragatit sub indrumarea atenta a Maricicai fursecuri cu stafide. Copiii nostri,unii dintre ei  bucatari cu experienta  (am mai gatit fel de fel de lucruri si anul trecut) au lucrat si de data aceasta cu multa bucurie si pricepere - ca niste adevarati profesionisti.

Programul artistic a fost la fel de entuziast pregatit de catre copii, care au mai divulgat secvente si pe la parinti acasa.

A sosit si ziua ce mare. Primii care le-au sarbatorit pe mamici au fost iepurasii si ursuletii. Mamicile lor deja stiau cam ce insemna Muttertag  si s-au distrat inca si mai bine de data aceasta.  Ce am facut? Am mancat prajituri, am povestit, am cumparat carti si Cd-uri dela “libraria” deschisa ad hoc, am confectionat o capsunica si ne-am intercut la diverse jocuri. Copiii au facut galerie  furtunoasa mamicilor si au suferit intens cand mamica a pierdut.

A doua zi le-au serbat pe mamicile lor, soriceii. Serbarea a fost la fel de deschisa si de placuta, iar cei mici au pus in scena un spectacol pe cinste.

Ca mamica atat de iepuras cat si de soricel, n-as putea spune cand m-am distrat mai bine.

Le uram tuturor mamicilor “la multi ani” si le dorim sa fie fericite alaturi de puiutii lor si fiecare zi sa fie tot o sarbatoare. Sa tot fie : “muttertag”

       Cu totii ne dorim sa le oferim copiilor nostri ce este cel mai bine pentru ei. Dar, ce este cel mai bine pentru ei? ” Binele” nostru este acelasi cu “binele” lor?

    Prea mult copiii nostri trebuie sa se incadreze intre niste limite dictate de moda. Sa ne arate afectiune si sa raspunda afectiunii noastre atunci cand noi avem nevoie, sa dispara din jurul nostru cand noi nu avem chef de ei, sa fie poligloti, manierati, sa stie sa citeasca de la 3 ani, sa faca toate acestea discret, aristocratic.

    Bine, am exagerat un pic, dar acesta este idealul, credeti-ma pentru multi dintre noi.

    Traditionalist educatia in Romania, si nu numai, in general in lagarul ex- communist se bazeaza pe pedeapsa-care, la randul ei,  se axeaza pe 3 coordonate principale: dominare, frica, culpabilizare.

    Datorita faptului ca generatii intregi au fost educate in acest fel, acest model de educatie si-a castigat dreptul la normalitate - aceasta este “norma”.

     Noi cei  de la Marienkaefer Kindergarten stim cu totii ca cea mai buna metoda de a educa pe cineva este prin invatare- (disciplinare). Drept urmare am ales sa prezentam si parintilor interesati principiile disciplinarii pozitive, metodele de management comportamental - cunoscute de multi ani, insa ignorate cu strasnicie de multi dintre cei care se ocupa de educatie - parinti si educatori.

Succesul prezentarii, pe langa datele de teorie si de indrumari practice a constat in exemple de actiuni reusite  “din ograda proprie”. Care va sa zica se poate.

Ce am invatat?

• Cheia succesului in disciplinare este relatia cu copiulul, relatie pe care o construiesti continuu.Este o relatie in care trebuie sa-i arati copilului intelegere, iubire si respect - toate odata.
• Trebuie sa ai puterea ca initial sa ignori comportamentul negativ si sa-l recompensezi pe cel pozitiv. Daca nu reusesti sa construiesti o buna relatie cu copilul- izbanda pe termen lung este imposibila, desi pare probabila pe termen scurt.
• Nu exista copiii rai, buni, etc.- trebuie sa evaluezi comportamnetul si sa nu-l generalizezi
• Trebuie sa te joci cu copilul tau, sa-l inveti sa se joace, sa-l inveti sa mance, sa-l inveti cum sa se spele. Cuvantul cheie este ” a invata”- Comportamentele se invata.
• Nu trebuie sa penalizezi copilul-trebuie sa penalizezi comportamentul nedorit. - (A spart paharul - nu-l bati, nu-i interzici accesul la desene animate o saptamana - il pui sa stranga. A batut un copil- nu-l bati, nu-l certi- il scoti din joc.)
• Copiii reactioneaza la fapte , nu la vorbe.

V-am dat cateva exemple ca sa intelegeti care a fost trend-ul discutiei si sa va deschid apetitul pentru mai mult. La noi, la Marienkaefer,  mai sunt materiale despre subiect pentru doritori.

Cristina

Este frig afara asa ca ne-am gandit ca program de seara (dupa ce terminati cu statul afara, patinat, saniute, bulgari si alte cele) sa va incalziti si sa faceti broaste de hartie. Poate sa va aduca aminte de vara si sa va mai incalziti un pic.

Necesar: o bucata patrata de hartie

Cum procedam:

• 1. Impaturim hartia de-a lungul liniilor mediane, desfacem, apoi impaturim de-a lungul fiecarei diagonale. (ca in fig de sus)
• 2. Partea din stanga si cea din dreapta le impaturim spre interior astfel incat sa obtinem un triunghi- ca in desen.

• 3. Varful din stanga (partea superioara), impaturit spre dreapta sus,

• 

• 4. Desfacem, apoi impaturim la jumatate, (ca in fig. de jos ).

•  

• 5. Indoim, iarasi spre stg, si lasam varful in afara.

• 

• 6. Repetam miscarile pe partea dreapta.
•   
• 7. Intoarcem broscuta pe spate.

• 

• 8. Indoim partea stanga pe linia mediana.

• 

• 9. Despaturim si apoi indoim pe diagonala.

• 

• 10. Repetam miscarile si pe partea dreapta.

Rasturnam broscuta- gata, am terminat!

A fost simplu, nu-i asa?

Cristina

Dragi mamici,

Fiecare ne amintim cu nostalgie de cele citeva clipe furate impreuna cu copiii nostri: mersul la film sau la teatru, plimbarile prin parc, jocurile pe care le jucam impreuna sau pur si simplu momentele cind stam de vorba seara. Ne dorim din tot sufletul sa putem comunica cu puiul nostru, iar acesta sa gaseasca in noi un adevarat partener de dialog, ne dorim sa putem construi o relatia de incredere si mai ales de prietenie cu el. Aceasta cere timp, disponibilitate si multa creativitate. Viata noastra, parca din zi in zi mai mult, este o alergatura continua, o continua stabilire si restabilire de prioritati: familie (copii, sot, casa cu totul) si cariera (serviciul de zi cu zi si dezvoltarea ei). Cu greu ne gasim resurse sa fim altfel pentru copiii nostri, sa petrecem cu ei acel quality time. Copiii cresc insa prea repede, iar momentele cind ne primesc linga ei se scurg cu viteza.

Pentru a mai cistiga citeva clipe placute impreuna, ideea noastra (una Marienkäfer autentica) este urmatoarea:

Mamica si copilasul ei sunt bineveniti la Marienkäfer odata pe saptamina pentru a experimenta si  a-si dezvolta abilitatile creative impreuna: vor picta, modela, decupa si lipi, iar la sfirsit vor rezulta mici opera de arta, vor invata sa lucreze impreuna si sa aibe incredere unul in celalalt. Toate acestea evident cu prajituri, limonada si acorduri de muzica buna alaturi. Pentru cei care au prins gustul artei si al lucrului in echipa va fi pregatita si o “tema” pentru acasa. Sustinerea artistica o vom avea din partea Dnei. Dana Gancea.  

Cautam 6 echipe de mamici si copiii care sunt doritoare sa creeze si sa se distreze. Costul (pentru inceput) este de 35 lei/ intilnire pentru echipa formata (mami si copil), iar ziua cind ne putem desfasura este miercurea incepind cu ora 17.30. Va asteptam cu interes.

Cori si Crisu

PS: Este de prisos sa spunem ca noi (ca mamici creative) suntem déjà inscrise pe lista.

   De ce aveti nevoie?

• 1. Hartie galbena 15/15 cm
• 2. Inca o bucata de hartie galbena pentru cap
• 3. Hartie portocalie pentru cioc si picioare
• 4. Creion
• 5. Foarfeca
• 6. Lipici

1. Asezati patratul de hartie galbena cu un colt spre voi

• 2. Impaturiti coltul stang spre cel drept. Apasati bine.

• 3. Despaturiti, apoi indoaiti coltul de jos catre cel de sus

• 4. Impaturiti partea stanga catre cea dreapta, dupa cum arata in figura.

• 5. Indoiti coltul catre stanga, de-a lungul liniei mijlocii

• 6. Procedati similar si pe partea dreapta.

• 7. Indoiti coltul de jos - el va devein coada

• 8. Intoarceti lucrarea pe partea cealalta, desenati, cu un creion, o margine rotunjita la capetele laterale ce ies in afara, si o linie in partea centrala care sa delimiteze marginea care iese in afara

• 9. Decupati dupa liniile trasate

• 

• 10. Desenati pe hartie galbena un cap cu latimea de 4.5 cm (linia desenata cu creionul) si inaltimea de 4 cm

•  

• 11. Decupati capul si desenati ochii.

• 

• 12. Desenati ciocul pe hartie portocalie, cu inaltimea de 4.5 cm si latime de 3.5 cm (linia desenata cu creionul). Desenati in 2 exemplare. Decupati-le.

• 

• 13. Desenati si decupati picioarele.

• 

• 14. Lipiti ciocul dupa prima margine de sus

• 

• 15. Lipiti una de cealalata cele doua parti ale capului, apoi lipiti-le de cioc si de partea din spate a marginii superioare

• 

• 16. La sfarsit lipiti piciarele de partea de jos.

• 

Felicitari,  ati reusit! Ati construit o rata de hartie!

 Ca multi dintre noi sunt indragostita de perioada interbelica. Pentru ca oamenii de atunci erau liberi, gandeau , urmau un cursa firesc al vietii.  Ma gandeam ca ei, de atunci sunt  mai  buni decat suntem noi astazi sau decat am fost ieri. (cred in evolutie atat pozitiva cat si negativa).  Probabil i-am idealizat pe interbelici si pentru ca dupa aceea a urmat menghina comunismului cand orice urma de firesc a fost stearsa. Ne-am incartiruit in sabloane, ne-am aruncat mintea la gunoi si am inceput sa traim dupa reteta.Credeam ca lumea  in care traim este prea  zgomotoasa, lipsita de respect pentru munca ceilulat si din cauza ca 40 de ani s-a gandit doar in enclave, si ca,  societatea de consum ce s-a infiripat dupa caderea comunismului a stimulat lipsa de maniera.

Dar nu, samburele era acolo, asa suntem noi. M-am lovit de acest adevar pe parcursul lecturilor interbelicilor, dar nu l-am acceptat in totalitate.

Va recomand, pentru edificare,  jurnalul lui Jeni Acterian “Jurnalul unei fete greu de Multumit 1932-1937 ” aparut in 2008 la editura Humantitas.

 ”Concertul de marti seara al lui Enescu a fost slab. Din cauza lui Gherea care acompania prost si din cauza publicului care facea galagie. Cadeau pe jos rasunator […] tot felul de obiecte: binocluri, face -a- main-uri, posete, etc. Dupa pauza urma Sonata Kretzer.  Enescu a intrat, a fost aplaudat si a inceput sa cante. Dupa cateva fraze a trebuit sa se opreasca. Afara nu se sunase sfarsitul pauzei si mai tot publicul (cel masculin care nu poate sa stea mai mut de o ora fara sa fumeze si cel feminin care nu se gatise doar ca sa nu fie vazut) intra discret pe varful picioarelor facand un zgomot ingrozitor. A stat Enescu cu vioara mai mult de 5 minute de-a lungul trupului si cu oa aparenta resemnare (foarte aparenta), pana s-a instalat lumea care nu se mai sfarsea de intrat. Apoi mai canta Sonata Kreutzer daca poti.”

Cristina

 Am nostalgia inceputurilor. Ale inceputurilor gradinitei. Imi este dor de copiii nostri de acum 2 ani.

Ioana la 2 ani si jumatate mi se parea mare, pe Vladut la numai 2 ani il vedeam  inca mic, (cum mic mi se pare si acum la 4 ani), iar Andrei la 5 ani ai lui cu experienta de gradinita  mi se parea urias (nu mare).

Imi aduc aminte cat de uimiti erau, ce incantati erau de cuierele magar, de rucsacul de gradinita, de masute, de scaunele.  Cat de usor au invatat primele cantecele si primele jocuri si cu cata bucurie le reproduceau cu orice ocazie.

Imi  aduc aminte si de micile drame, cum Ioana si Vladut isi faceau singuri dreptate si muscau copiii, cat de greu mi se parea sa gestionez aceste conflicte si intre copii, si ulterior si cu parintii.

Imi mai aduc aminte de somnul la pranz, cum fiecare avea alte obiceiuri si cum ne-am impartit in primele zile astfel incat toti copiii sa fie rasfatati si multumiti si cum incet, incet s-au adaptat cu totii la somnul in comun la gradi.

Singurul lucru pe care il vad la fel an dupa an este bucuria lor de a se juca, de a se descoperi , de a lega prietenii. 

Sa fii spectator in fiecare zi la o piesa in care bucuria,  entuziasmul si pofta  de joaca sunt   elemente cheie, ce motivatie mai serioasa de a veni la serviciu mai poti gasi?

Va urez sa aveti un an scolar plin de surprize placute alaturi de cei mici!

Cristina

In tot Bucurestiul pluteste un aer fierbinte, molesitor . Noaptea este insa repsirabil. Deschideti larg geamul sau dati drumul la aerul conditionat si bucurati-va de racoarea noptii in compania unei carti.

Personal, am descoperit-o vara aceasta pe Margaret Atwood, scriitoare canadiana de succes, poeta si prozatoare cu un “palmares” literar impresionant. Am cumparat una din  cartile sale, in absoluta ignoranta, doar pentru ca m-a intrigat titlul: “Asasinul orb”, si am fost  incantata de ce am descoperit. Cartea este structurata pe mai multe planuri, (trecut, prezent), iar naratiunea in timp real se impleteste cu povesti SF, ritmul este alert, iar lectura este extrem de captivanta.

Vi-l mai recomand, pe Milan Kundera  scriitor ceh, (o pasiune mai veche de-a mea) pentru “proprietatile curative” ale cartilor sale, care iti creaza o lume plutitoare, in care vezi si simti altfel  totul.

Si, pentru ca o vacanta nu e vacanta fara o carte politista, ce parerea aveti de cartile  Rodicai Ojog Brasoveanu (imposibil sa nu fi citit macar o carte de-a ei in gimnaziu).

Lectura placuta,

Cristina.