Grădiniţa Marienkaefer

         Gripa porcina  este in continuare un subiect de actualitate. Daca la inceputul epidemiei centrul de interes era depistarea bolii si izolarea bolnavului, acum interesul general graviteaza in jurul vaccinului. Exista o multime de informatii si de pareri pro si contra vaccinarii.

Am cercetat problema , iar de la specialistii americani,  care impun standardul  , OMS-ul si celelate organizatii de profil am aflat urmatoarele.

Care este diferenta intre gripa sezoniera si gripa porcina?

Virusurile gripale sezoniere se schimba de la an la an, dar sunt foarte apropiate intre ele, de aceea cine a avut in tercut gripa, va avea, cel mai probabil, imunitate impotriva oricarui virus gripal sezonier.

Vriusul A H1N1este o noua tulpina, diferita de virusurile sezoniere, iar imunitatea impotriva sa este redusa sau absenta.

Vaccinurile anti A H1N1

• Sunt preparate ca si cele anti gripa sezoniera
• Sunt, teoretic, la fel de sigure si eficiente ca si cele anti gripa sezoniera
• Nu previn alte viroze asemanatoare gripei
• Nu previn gripa sezoniera.

Exista sub 2 forme:

• Cu virus inactivat - care este administrat intramuscular - similar celui de gripa sezoniera
• Cu virus viu atenuat- sub forma de spray cu administrare intranazala

Vaccinul anti A H1N1 cu virus inactivat

Unele din vaccinurile inactivate contin thimerasal - pentru a preveni contaminarea cu bacterii a vaccinului. Exista supozitii ca thimersalul poate fi legat de autism. Studiile conduse in aceasta directie au aratat ca nu exista nici o legatura intre autism si thimersal.

Recomandari privind vaccinarea in ordinea importantei:

• 1. Gravidele
• 2. Persoanele care au in ingrijire copii mici
• 3. Personalul medical
• 4. Oricine intre 6 luni si 24 ani
• 5. Persoanele intre 25 si 64 de ani cu boli cornice sau deficiente imunitare
• 6. Persoanele peste 25 de ani sanatoase

Copiii pana la 9 ani trebuie sa primeasca 2 doze de vaccin la o luna distanta.  Copiii mai mari de 9 luni si adultii au nevoie de o singura doza.

Cine Nu ar trebui sa se vaccineze:

• 1. Cei alergici la ou sau la celelate substante din vaccin
• 2. Cei cu istoric de alergie la vaccinul antigripal sezonier
• 3. Cei ce sufera de sindromul Guillain Barré (boala neurologica  paralizanta, degenerativa)
• 4. Daca sunteti racit sau suferiti de o boala acuta, asteptati sa va recuperate si apoi faceti vaccinul.

Care sunt riscurile vaccinului inactivat?

• 1. Reactii alergice - usoare, moderate sau severe
• La reactiile moderate simptomele sunt: inrosirea, interirea sau umflarea zonei unde a fost administrat vaccinul, lesin, dureri musculare, febra, greata. Aceste problem apar de obicei imediat dupa avaccinare si dureaza 1-2 zile.
• Reactiile alergice severe apar in cateva minute -pana la cateva ore dupa vaccinare.

Simptome: respiratie greoaie, wheezing, palaoare, hipotensiune, tahicardie

• 2. In 1976, un alt tip de vaccin anti gripa porcina a fost asociat cu Sindromul Guillain Barré, studiile privind asociarea au fost neconcludente, nu s-a putut stabili daca boala a fost influentata de virusul gripal sau de vacin. De atunci nu s-a mai asociat nici un vaccin de gripa cu acest sindrom

Vaccinul viu atenuat- spray intranazal

Nu contine thimersal.  Nu a fost asociat cu sindromul Guillain Barré.

• Indicatii: persoanele SANATOASE intre 2 si 49 de ani, care NU sunt gravide
• Riscurile sunt date de reactiile alergice.

Hotararea de a va vaccina va apartine. Sfatuiti-va cu doctorul de familie inainte da a hotari ce vaccin de pe piata sa alegeti.

Dr. Cristina Maria Hanganu

 Suntem in plin sezon rece perioada in care „apetitul” pentru viroze al organismului este mai mare. Este bine sa stim cam cu ce agenti patogeni ne putem intalni si ce este de facut, astfel incat trecerea prin iarna sa fie cat mai linistita din acest punct de vedere.

Guturaiul (raceala)  este cea mai frecventa boala de sezon. Poate fi cauzata de o multitudine de virusuri (peste 200 de serotipuri). Iata care sunt cele mai frecvente virusuri care sau la originea bolii:

Rhinovirusurile cele mai frecvente,  in general dau infectii usoare care se autolimiteaza, boala severa putind aparea la premature, copiii cu boli cornice sau imunodepresie. Copiii fara alte boli cornice pot face 4-8 infecii cu rinovirus/an, la adulti rata este de 3-5 infectii/an.

 Adenovirusurile - cu 32 de serotipuri de adenovirusuri, cu variate manifestări: rinita, faringita, laringita, bronşita (cu tuse uneori de tip spastic, asemănătoare tusei convulsive), pneumonii, conjunctivite etc.

Virusurile paragripale (4 serotipuri) - se manifestă cu rinită, laringită sufocantă (crup), bronsita, pneumonii.

Virusul sinciţial respirator - boala este gravă când apare la sugar cu tabloul clinic de bronsiolita acuta (catar sufocant).

Alte virusuri - date de ribovirusuri, reovirusuri, oncomavirusuri şi de unele serotipuri ale enterovirusurilor

Cum se manifesta boala, stie fiecare - din proprie experienta, dar sa recapitulam:  debutul guturaiului este marcat de o senzatie înfundare a nasului  şi uscaciune loccala, senzatie de uscaciune si durere de gat, stranuturi frecvente, însoţite de secretie nazala apoasă abundenta, lacrimare, senzaţie de înfundare a nasului şi a urechilor. În câteva zile, secreţia nazală devine purulentă-galbuie, pentru ca apoi în circa o saptamana sa dispară. Bolnavul acuză şi fenomene generale, sub forma durerilor de cap, a unei stari de indispoziţie, mici frisoane, stare subfebrilă, scăderea poftei de mâncare, uneori insomnie.
Ce este de facut:

1.    Preventia primara

Cum virusuri vor fi mereu, iar in colectivitate este imposibil sa-le eradicam,si cum vaccinuri nu exista impotriva tuturor virusurilor, mai ales ca in 30-50% dintre raceli agentul patogen este necunoscut cea mai buna masura de preventie primara este stimularea imunitara. Cum procedam.

• a. Alimentatie sanatoasa- cat mai multe fructe si legume, un aport optim de proteine din produse animale.

Cum ne pot ajuta vitaminele  in infectie.

• Vit A- ajuta la mentinerea troficitatii mucoaselor, intarind astfel prima bariera imotriva patrunderii agentilor patogeni.
• Vit D- cu rol binecunoscut in cresterea osoasa, are rol si in apararea antiinfectioasa dovedit prin studii clinice.
• Vit C, Vit E, au rol antioxidant
• Complexul de vit B este implicat in hematogeneza
• Vitaminele liposolubile (A,D si E) se gasesc in lapte, galbenus de ou, seminte, untura de peste.
• Vit C exista in cantitate crescuta in citrice, legume cu funze verzi
• Vit din complexul B- in cereale integrale, nuci, seminte, bors.

Este bine sa ne asiguram ca exista fiecare din aceste vitamine in harana zilnica a copilului precum si aport de proteina de origine animala- carne, lapte, ou.

• b. Adiministrarea de imunostimulante naturale sau de sinteza (la sfatul medicului)

Este absolut necesara ca masura de preventie primara nici igiena mediului : iesire cat de des la aer curat, aerisirea temeinica a casei, dezinfectarea periodica a jucariilor, etc.

      2. In perioada de boala (Preventia secundara)

• Repaus- copilul trebuie pe cat posibil menajat si tinut la odihna
• Administrare de antitermice, vitamine si alte tratamente simptomatice
• Administrarea de antibiotice este de evitat (boala este o viroza), antibioticele nu sunt active pe virusuri
• Daca starea generala nu se amelioreaza in 24 de ore, sau este grava de la inceput, este necesar consultul de urgenta,pentru ca cel mai probabil exista complicatii si este necesara administrarea de antibiotic. Complicatiile cele mai frecvente sunt suprainfectiile bacteriene precum si sinuzite, otite, amigdalite pultacee, pneumonii.

Dr. Cristina Maria Hanganu

 Este deja foarte cald si trebuie sa invatam cum sa ne descurcam cu prea mult soare si prea multa caldura.

De ce este periculos prea mult soare la copii, si nu numai?

Efectele imediate ale supraexpunerii la soare  la nivelul tegumentelor suntb reprezentate de arsuri de diferite grade mergand de la roseata, edem,, pana la flictene sau necroza.

Efect pe termen lung: Copilul care dezvlota arsura solara cu prezenta de flictene, are risc de 2 ori mai mare sa dezvolte cancer de piele ca adult.

Efectele imediate asupra intregului organism: oboseala, slabiciune, ameteli, transpiratie excesiva pana la lipsa transpiratiei crampe musculare, dificultati in respiratie, tahicardie/bradicardie, varsaturi, diaree, cefalee, senzatie de lesin care poate merge pana la pierderea constientei.

Aparitia oboselii, cefaleea,  ametelile, transpiratia excesiva, senzatia de lesin sunt simptome ce prevestesc insolatia.

Insolatia sau supraincalzirea organismului care depaseste mecanismele de auotreglare.este insotita de hipertermie, piele uscata si rosie, cu lipsa transpiratiei, varsaturi in jet fara greata (varsaturi de tip central nu de tract digestive), varsaturi care accentueaza deshidratarea, cefalee intensa, respiratie dificila,  slabiciune pana la pierderea constientei.

Ce masuri trebuiesc luate:

In cazul insolatiei:

• 1. sunarea la salvare
• 2. scoaterea pacientului din mediul supraincalzit, asezarea intr-o incapere racorosa, sau la umbra.
• 3. scaderea temperaturii prin : aplicarea de comprese reci, (mai ales la nivelul zonelor cu vase mari aproape de piele: axila), ventilatie cu aer rece, etc.
• 4. hidratarea orala pana la stabilizarea starii este de evitatel (atentie la reflexul de voma, si la pericolul aspiratiei), cel mai indicat este in aceasta situatie este hidratarea parenterala.
• 5. NU se administraeaza antipiretice si este contraindicata imersia in apa rece

Pentru a preveni insolatia, si a ramane sanatosi si pe perioada verii trebuie sa respectati cateva reguli, intens mediatizate, care sunt foarte bune si chiar ar trebui respectate:

1. Evitarea soarelui intre orele 10 si 16

2. Imbracaminte adecvata: palarie de soare, haine din bumbac largi, care sa acopere cat mai mult.

3. cremele protectoare sunt cu un factor de protectie solar cat mai ridicat . Aplicati crema 1 data la doua ore, si chiar mai des daca copilul transpira abundent, si la fiecare iesire din apa

4. hidratarea cat mai buna (apa , sucuri de fructe)

De ce este bun soarele ? 

Lucrurile nu sunt chiar asa de negre, soarele nu face doar rau, in “doze corect administrate” este de mare ajutor.

Razele UV ajuta la sinteze vit D din piele care previne rahitismul si contribuie la sanatatea osoasa si musculara si stimuleaza sistemul imunitar, astfel incat in perioada iernii sa nu mai racim asa de des.

“Baia de soare” este absolut benefica in cazuri de depresie, distimii si alte tristeti.

Am incredere ca o sa va luati doza corecta de soare.

Dr Cristina Maria Hanganu

Registrul de preocupari al mamicilor care au copilul in colectivitate cuprinde pe langa raceli, alergii, varicele si oreioane si problema parazitozelor, problema extreme de sacaitoare.

Care sunt parazitii frecvent intalniti la copii din colectivitati?

Giardia lamblia, Enterobius vermicularis, Ascaris lumbricoides.

Giardia lamblia-este raspunzatoare de giardioza.

Tranzmiterea parazitului se face pe cale digestive prin ingestia de chisturi. Chisturile de giardia sunt pe sol, pe plante, in balti, in apa nepotabila. Parazitul  se prinde de mucoasa intestinului subtire si determina tulburari de absorbtie, manifestate prin diaree.

Principalul simptom al giardiozei este diareea de lunga durata (> 7-10 zile), alte simptome includ: meteorism, scaune grase, albicioase (datorita tulburarii tranzitului biliar), colici, greata.

Exista insa si multi purtatori aparent sanatosi, fara simptomatologie, dar care transmit parazitul.

Diagnosticul se pune prin evidentiarea oualeleor in scaun.

Enterobius vermicularis deterimna Oxiuraza (Enterobiaza)

Transmiterea parazitului se face prin ingestia de oua. In intestinal subtire ouale se tranforma in larve, care migreaza spre colon. Viermii adulti isi depun ouale in zona perineala. Copilul se scarpina, baga manuta in gura si ciclul se reia.

Simptomatologia este reprezentata de : prurit intensperianal, insomnia datorata pruritului, iritabilitate, astenie, diminuarea apetitului, si scadere in greutate in cazuri mai severe.

Diagnosticul se pune prin scotch test-banda de scotch lipita in zona perianala care va fi ulterior aplicata pe o lama pentru microscop, diagnosticul fiind pus prin evidentierea oualelor.  Doar in infestarile masive se evidentiaza oua in scaun.

Ascaris Lumbricoides determina ascaridioza.

Transmiterea se realizeaza pe cale digestive prin ingestia de oua existente in mediu (fructe, legume, pamant, etc). In intestin sunt eliberate larvele, care ajung pe cale circulatorie in plamani unde se matureaza, ajung inapoi in trahee, sunt inghitite sub forma de viermisori adulti. Ouale sunt eliminate prin scaun si ciclul se reia.

Simptomatologia este reprezentata de: tulburari digestive, malnutritie, greturi, varsaturi, colici, meteorism. Se poate intalni migrarea prin orificiile respiratorii, digestive, etc . Copilul poate poate fi nervos si agitat, iar in cazuri mai severe poate prezenta convulsii (parazitul elibereaza o toxina neurotropa), agitatie care se poate accentua in cursul tratamentului antiparazitar, toxina eliberandu-se in cantitate mai mare din parazitii morti.

Preventia se realizeaza prin masuri igienico-sanitare simple:

• 1. Spalarea pe maini inainte de fiecare masa, dupa ce copilul s-a jucat afara, in pamant.
• 2. Unghiile taiate scurt (mai ales in preventia oxiurozei)
• 3. Spalarea fructelor si legumelor cu apa potabila.
• 4. Igiena riguroasa a lenjeriei - fierbere (mai ales in cazul oxiurozei)
• 5. Folosirea corespunzatoare a toaletei (grija mare in locurile publice)
• 6. Tratamente naturistste: usturoiul si semintele de dovleac administrate pe stomacul gol contin niste substante care “ametesc” parazitul si-l fac mai usor eliminabil prin peristaltica intestinala obisnuita.

Tratamentul  este destul de controversat in privinta administrarii de  substante antiparazitare (tratament efectuat dupa testare hepatica prealabila si nuamai la indicatia medicului).

Sunt agreate si tratamentele naturiste, de mai lunga durata, dar cu mai putine efecte adverse.

Dr. Cristina Maria Hanganu

Bolile eruptive ale copilariei sunt cele mai frecvente la varsta prescolara sau a scolarului mic.  Sunt constante epidemiile de iarna/primavara de  varicela, oreion, scarlatina.

Care sunt bolile eruptive ale copilariei?

Rubeola, rujeola (pojarul), varicela, scarlatina. La aceasta lista putem adauga si oreionul- care, desi nu este boala eruptiva (nu prezinta eritem/exantem caracteristic, este asociata frecvent cvartetului mentionat in preocuparile mamicilor.

Ce au in comun aceste boli? Cu exceptia scarlatinei sunt determinate de virusuri cu transmitere aerogena si contagiozitate foarte mare, drept urmare tratamentul antibiotic este fara efect, tratandu-se exclusive smptomatic.

• Rubeola

Boala se prezinta sub doua forme: congenitala si dobandita.

Rubeola congenitala este foarte grava- virusul este intens teratogen.

Rubeola dobandita este o boala eruptiva relativ usoara, care trece de cele mai multe ori neobservata la copil.

Perioada de incubatie este de 2-3 sapt. In perioada de stare apare exantemul carateristic - pete roz pal (ca flaorea de cires) cu debut la nivelul fetei , apoi se generalizeaza pe trunchi si membre. Eruptia este insotita de febra moderata, limfadenopatie cervicala , dureri articulare si conjunctivita.

Eruptia se estompeaza dupa 3 zile.

Imunitatea dupa boala este de lunga durata, pentru preventia bolii exista vaccin.

• Rujeola

Perioada de incubatie este de 4-12 zile.

Perioada de stare este  caracterizata de febra mare, tuse , conjunctivita urmate la 3-5 zile de un exantem maculopapulos cu debut la nivelul fetei ulterior generalizandu-se la nivelul trunchiului si membrelor.

Un alt semn patognomonic al bolii, din nefericire nu intotdeauna surprins, este semnul Koplik- puncte mici albe inconjurate de un inel rosu situate la nivelul mucoasei vestibulului bucal in dreptul primului si celui de-al doilea molar.

Contagiozitatea se mentine 3-5 zile dupa aparitia exantemului.

Ca si in cazul rubeolei boala determina imunitate de durata, si poate fi prevenita prin vaccinare.

• Varicela

Este una din bolile comune ale copilariei, cu varf de aparitie primavara si iarna la copiii de 5-9 ani. Boala este transmisa atat aerogen cat si prin intermediul lichidului din vezicule- contact cu hainele infectate, etc.

Perioada de incubatie este de 2-3 saptamani. Perioada de stare se caracterizeaza prin 1-2 zile de febra usoara, oboseala generalizata, si rash-ul characteristic- putand fi deseori primul semn al bolii. Leziunile caracteristice sunt  reprezentate initial de papule, care se transforma in vezicule care se sparg si se acopera cu cruste. Sunt prezente la acelasi pacient  leziuni de diferite varste. Leziunile apar de obicei la nivelul scalpului, apoi al trunchiului si in final la nivelul membrelor. Tipic rush-ului varicelos este faptul ca este foarte pruriginos.

Bolnavul este contagios 5 zile inainte de aparitia rush-ului si pana ce ultima vezicula se acopera de crusta.

Imunitatea data de boala este de durata, boala poate fi prevenita prin vaccinare.

• Oreionul - parotidita epidemica

Este o una din bolile comune ale copilariei cu varf epidemic iarna si primavara. Este caracterizat de tumefactia glandelor parotide unilateral sau bilateral.

Perioada de incubatie este de 2- 3 saptamani. Perioada de stare se caracterizeaza prin febra, cefalee, dureri muscular, lipsa apetitului, urmate de tumefactia parotidelor. Bolnavul este contagios cam 3 zile inainte de perioada de stare si pana la 9 zile dupa aparitia simptomelor. De aceea izolarea bolnavului este necesara 1-2 saptamani. Complicatiile bolii apar mai frecvent la adulti si sunt reprezentate de: pancreatita, orhita, encefalita.

Imunitatea data de boala este durabila, pentru preventie exista vaccin.

• Scarlatina

Boala este data de streptococul beta hemolitic de tip B.

Perioda de incubatie este de de pana la 1 saptamana. Perioada de stare se caracterizeaza prin: stare generala alterata cu febra mare, eritem intens faringoamigdalian, uneori cu mici pustule, dureri abdominale, greata, varsaturi, precum si eruptie maculopapuloasa aspra la atingere, cu preponderenta la nivelul zonelor de presiune- unde apar linii rosii (Semnul Pastia). Eruptia respecta zona gurii. Caracteristic bolii este “ciclul limbii” limba devine zmeurie- de la varf spre baza.

Eruptia dureaza in jur de 5 zile, ulterior pielea incepe sa se descuameaze. Descuamarea poate dura si 2 saptamani. Bolnavul este contagios 7 zile de la instalarea exantemului.

Boala se trateaza cu antbiotic. Pericolul in caz de non tratament fiind reprezentate de instalarea carditei, reumatismului articular acut sau nefritei.

Pentru preventia scarlatinei nu exista vaccin.

Dr. Cristina Maria Hanganu

Stim ca, desi exista din partea parintilor, preocuparea constanta pentru o dieta cat de cat adecvata a  copilului, acesta refuza sa rasplateasca eforturile parintelui si, pur si simplu nu mananca.

Ce ne facem?

E greu de dat sfaturi si retete, pentru ca ce se potriveste la un copil nu se potriveste si la altul, la baza apetitului alterat putand sta varii motive.  Exista totusi niste tipuri clasice de “mofturosi”, si specialistii pediatrii au cateva recomandari in ceea ce-i priveste.

• 1. Tipul 1 de mofturos - mananca doar un fel de mancare la fiecare masa- Cum procedam?- ii oferim copilului in continuare din mancarea preferata, dar pe langa acesta si alte alimente, incurajandu-l sa inncerece si alte mancaruri. Incet incet o sa guste si din celelalte. In general fixatia pe un singur fel de mancare nu dureaza tat de mult cat sa-i faca copilului rau.
• 2. Tipul 2- refuza mancarea gatita- manaca doar mancare rece- Ce e de facut?- aratati intelegere fata de obiceiul lui alimentar, dar nu renuntati la mancarea gatita. In extremis, daca nu obtineti cooperarea prichindelului, il puteti lasa nemancat 1 data, de 2 ori pana ii se face foame rau si mananca orice.
• 3. Tipul 3 - Mananca doar mancare alba: cartofi, cascaval, lapte, paste, etc. Se munceste din greu cu genul acesta de mofturosi. Trebuie oferit cu perseverenta si alte tipuri de mancare, de alte culori, galben, rosu verde, intr-un mod cat mai festiv pentru copil. Nu va asteptati la rezultate spectaculoase rapid, dar pana la urma, daca insistati, copilul o sa accepte si alimente colorate.

4.     Tipul 4 - Teama de alimente noi - cel mai rau mofturos-  copilul nediversificat. Trebuie sa-I oferitm de multe ori un aliment nou pana sa-l accepte. Trebuie incurajat in fel si chip,iar compania unor  copii mancaciosi poate fi de ajutor.

Ce este de retinut:

• 1. Trebuie sa avem incredere in apetitul copilului
• 2. Sa-i respectam toanele si sa le corectam cu discretie, masurile extreme- respectiv infometarea trebuie sa ramana extreme.
• 3. Nu trebuie sa ne asteptam la rezultate spectaculoase peste noapte.
• 4. Sa fim noi insisi un exemplu bun si sa ne hranim sanatos, copiii in general imita particularitatile alimentare ale parintilor.

Dr. Cristina Maria Hanganu

       Problemele  care solicita interesul nutritionistilor astazi sunt centrate in jurul excesului si nu a deficitului  alimentar . Suntem ademeniti zilnic sa consumam fel si fel de produse, iar abundenta supermarketurilor  nu ne ajuta intodeauna sa alegem cu usurinta o hrana echilibrata pentru copiii nostri si pentru noi.

Trebuie sa fim intelepti si sa optam pentru calitate, nu pentru cantitate si sa stim cam care sunt nevoile energetice ale copilului nostru si cum sa i le acoperim, in functie de varsta de, de sex sau de cat de activ este copilul .

Necesarul caloric mediu:

Acum ca ne-am lamurit cam cate calorii trebuie sa manance copiii, sa vedem de unde luam aceste calorii:

Sunt 4 grupe alimentare pe care trebuie sa le avem in vedere zilnic:

• 1. Cereale, paste, cartofi - carbohidratii cu absorbtie lenta - pentru energie, vitamine, minerale, fibre.
• 2. Fructele si legumele: fibre, vitamine, minerale
• 3. Produsele lactate - pentru calciu, proteine, vitamine (A, D) - copii sub 2 ani trebuie sa bea lapte integral, peste 2 ani pot bea si lapte semidegresat.
• 4. Carne, oua- pentru aport proteic de calitate, vitamine, minerale.

Dulciurile rafinate, chips-urile si alte snackuri, prajelile trebuie sa existe in meniu doar ocazional. De asemenea trebuie urmarit si nivelul de sare. Copii trebuie sa manace mai putin sarat.

• De unde stim ca puiul nostru manaca suficient?

De obicei copilul mananca cand ii este foame si se opreste cand s-a saturat. Un copil cu o curba de crestere satisfacatoare manaca cat trebuie.  Noi trebuie sa urmarim daca copilul nostru  mananca din toate grupele alimentare prezentate. Neglijarea unuia din ele (nu vrea fructe si legume de loc) poate duce la deficite vitaminice, chiar daca curba ponderala este ok.

Trebuie sa incurajam copilul catre diversitate alimentara, (sa aleaga diferite legume, diferite produse lactate, etc) lund in considerare faptul ca trebuie sa prezentam , la unii copii si de 5-6 ori alimentul nou pana sa inceapa sa-i placa. Consecventa din nou este cheia succesului.

• Cat de mari trebuie sa fie portiile pentru copii?

O portie de copii este cam un sfert pana la o treime din portia unui  adult. Mai simplu, masuram cam 1 lingura pentru fiecare an al copilului- si cam atat ar trebuie sa manace (de ex. la 3 ani - 3 linguri).

In general este bine sa nu le oferim portii mai mari decat pot manca, pentru a nu-i inhiba. Este bine sa ii lasam sa mai ceara in plus daca le mai este foame si nu s-au saturat.

• Cat de des trebuie sa manace?

In principiu trebuie sa aibe 3 mese principale pe zi si 1- 2- 3 gustari, in functie de gradul de acitvitate, de metabolism, etc.

Gustarile trebuie planificate atent cu un interval de cel putin 2 ore intre gustare si masa principala. Copilului trebuie sa i se faca foame, sa nu aiba senzatia de plenitudine tot timpul.

Asteptam feed-back in legatura cu problemele care le intampinati in hranirea copilasilor Dvs, poate le gasim impreuna rezolvarea.

 Dr. Cristina Maria Hanganu

Activitatea fizica este absolut esentiala pentru dezvoltarea armonioasa a coplilului. Nu trebuie neaparat inteleasa ca “exercitiu”, copilul nefiiind obligat sa joace un sport organizat pentru a beneficia de pe urmele miscarii. Sunt absolute binevenite activitatile simple cum ar fi: plimbarile, joaca in parc, la leagane, la tobogan, la nisip, jocurile cu ceilalti copii- prinselea, etc, lucruri distractive care stimuleaza apetitul copilului pentru miscare.Fiecare parinte s-a intrebat macar o data care este sportul cel mai nimerit si la ce varsta sa inceapa copilul, cate ore sunt benefice, etc.

Nu exista o sistematizare foarte clara, fiecare copil avand inclinatii naturale catre un anumit tip de sport, dar cateva recomandari exista. Astfel, Mayo Clinic recomanda urmatoarele sporturi pe categorii de varsta:

Intre 2 si 3 ani

Copiii incep sa stapaneasca miscarile de baza: alergatul, saritul, prinsul mingiei. Acum, sunt prea mici pentru sporturi de echipa.

Recomandarile pentru ei ar fi:

• 1. alergarea si plimbarea in gradina, parc
• 2. joaca la leagan, nisip, tobogan
• 3. joaca in apa - atent supravegheati
• 4. gimnastica pentru copii in centre specializate

Intre 4 si 6 ani

Miscarile se rafineaza, incep sa urmareasca comenzile date, astfel incat pentru ei se pot incerca:

• 1. dansul
• 2. saritul corzii
• 3. mersul pe tricicleta, bicicleta cu roti ajutatoare
• 4. diverse jocuri cu mingia

Dupa varsta de 6 ani, copilul este gata pentru sporturile pe echipe, astfel incat:

Intre 7 si 10 ani pot practica:

• 1. gimnastica
• 2. fotbal
• 3. tennis
• 4. ciclism
• 5. inot

Dupa 10 ani

• 1. pot incepe antrenamente cu greutati sub supraveghere stricta
• 2. orice sport de echipa
• 3. canotaj
• 4. rugby

Daca va intrebati cat sport trebuie sa faca un copil pe zi, recomandarile prestigioasei reviste “The Lancet” sunt: cel putin 90 de minute pe zi de activitate fizica moderata, si inca cel putin 2 ore de miscare pe zi.

Incercati sa incurajati eforturile copilului, sa fiti un exemplu pentru el, practicand la randul dumneavoastra un sport punand bazele unei vieti sanatoase de familie in care sportul, miscarea sa ocupe un loc important.

Dr. Cristina Maria Hanganu

In secolul XXI cand virusurile si bacteriile nu mai decimeaza populatia cum o faceau secolul trecut, ne confruntam cu alte tipuri de patologii la fel de greu de stapanit - bolile de sistem imunitar: alergii, boli autoimmune, boli neoplazice.

In ceea ce priveste alergiile, incidenta lor este in continua crestere. Numărul pacienţilor cu rinite alergice s-a dublat, iar al celor cu simptomatologie alergică s-a triplat în România, în ultimii ani. La nivel european, una din patru persoane are o formă de alergie respiratory, iar experţii estimează că 17% suferă de alergii alimentare, unul din zece copii are eczeme atopice şi unul din cinci copii are astm.
În România se estimează că există 1,5 milioane de astmatici, constatându-se o creştere a numărului acestora. Astfel, dacă în 1995 procentul celor afectaţi de astm era de 4,5%, în 2002 acesta aproape s-a dublat, fiind de 8%.

Tipurile alergiilor s-au înmulţit, o frecvenţă mare cunoscând alergiile alimentare şi cele cauzate de poluare.

Aceasta crestere a fost explicata printr-o serie de factori:

• - scaderea frecventei alimentatiei la san;
• - diversificarea precoce;
• - aparitia de noi antigene in alimentatie ( fructe exotice, kiwi etc.);
• - introducerea precoce de alergene: arahide, alune;
• - poluarea;
• - ameliorarea igienei, cu scaderea expunerii la antigene cu rol reglator pentru sistemul imun (”hygiene theory”); - Supraprotectia noastra in ceea ce priveste racelile, igiena .  Spre exemplu, o mamica ne-a cerut sa sterilizam, la gradinita, camerele cu UV astfel incat sa eliminam toti germenii si copiii sa nu mai raceasca. Absolut gresit- 1. deoarece copiii nu racesc numai de la gradinita si 2. traitul in mediu steril nu le stimuleaza sub nici o forma sistemul imunitar, iar ulterior- la o minima stimulare reactiile sunt exagerate. Deci, NU o sa sterilizam NICIODATA, in conditii normale,  cu UV camerele copiiilor.
• - modificarea florei inestinale, ce are un rol important in realizarea tolerantei alimentare (bifidobacteriile), prin schimbarea alimentatiei, modificari ale mediului, tratamente antibiotice.

 Ce este de fapt alergia?

Alergia (greacă: αλλεργία, reacţie diferită) este o reacţie anormală, disproporţionată, exagerată şi excesivă a sistemului imunitar, faţă de antigene exogene care sunt bine tolerate de subiecţii normali.

Expresia clinica a conflictului alergenic presupune trei conditii:
- terenul atopic, de natura genetica, care poate fi “prevenit” cu mare dificultate, prin sfat genetic.
- mediul “agresiv” din primele zile de viata, asupra caruia se poate actiona prin: programarea nasterii in afara sezonului de polenizare, alimentatie naturala, indepartarea animalelor de casa si eliminarea fumatului pasiv, etc. (profilaxie primara)
- factorii declansanti - alergenele, care trebuie eliminate cat mai mult posibil si se pot prescrie medicamente antialergice (profilaxia secundara).

Pneumalergenele principale (alergene aeropurtate) sunt: polenuri, acarienii din praful de casa, parul si scuamele unor animale si mucegaiurile. Multi astmatici fac mai frecvent crize in perioade umede si cu vant puternic, acest lucru fiind datorat si eliberarii crescute de spori micotici.

Alergenele alimentare sunt intalnite in:, cacao, fructele cu seminte mici (capsuni, zmeura, etc), fructe exotice:- (kiwi), arahide, alune, crustacee, fructe de mare.  

O alta categorie importanta de alergene alimentare este reprezentata de substantele conservante (aditivii) de tipul tartrazinei, metabisulfitului din bauturi (sucuri, vin, sosuri) sau glutamatul sodic care pot declansa crizele de astm.

Dintre alergiile alimentare cele mai severe sunt reprezentate de alergiile la arahide si ce la fructe de mare  care pot dura toata viata. Spre exemplu toleranta alimentara la alimente se recapata in primii 5 ani de viata la 85% dintre  alergici la proteinele laptelui de vaca si oua si doar la 20% dintre cei alergici la arahide.

In concluzie, ce sa facem cu alergicii nostri?

• 1. Sa dovedim ca sunt alergici- hemograma, imunograma, teste alergice.
• 2. Daca sunt alergcici sa cautam alergenul si sa-l eliminam pe cat posibil din viata lor.
• 3. Profilaxie secundara cu antihistaminice sau inhibitori de receptori ai leukotrienelor.
• 4. O viata cat mai sanatoasa : alimente fara conservanti, coloranti s.a (fara Mc Donald’s, fara Danonino, fara mezeluri, etc),eliminarea pe cat posibil a poluarii, scoaterea animalelor din casa, joaca la aer curat (mare, munte).
• 5. Sa avem rabdare, lucrurile in general merg spre bine cu cresterea in varsta - sistemul imun se matureaza.

Dr. Cristina Maria Hanganu

Vrem sa supunem atentiei problema administrarii abuzive de antibiotice, abuz pe care il constatam zi de zi. Din nefericire, problema nu este doar in ograda noastra, ci are anvergura nationala si a fost obiectivata de studii nationale si internationle.

Astfel, in cadrul studiului european SAR (Self medication with Antibiotics and Resistance), efectuat in anul 2003; dintre cele 19 state europene participante, Romania s-a clasat pe prima pozitie la detinerea unei rezerve de antibiotice la domiciliu (20% dintre repondenti) si pe cel de-al doilea loc la autoadministrarea de antibiotice (42% dintre repondenti)

In general, afectiunile care ridica cele mai multe probleme la copilul de gradinita sunt afectiunile respiratorii, teritoriu in care se face cel mai mult abuz de antibiotic.

Cel mai frecvent afectiunile respiatorii de genul: amigdalite, rinofaringite, otite, bronsite, etc. sunt de natura virala si nu necesita administrare de antibiotic. Trebuie stiut faptul ca antibioticele sunt active pe bacterii si nu pe virusuri, iar administrarea lor este, in mod evident, ineficienta in viroze.

Factorii implicati in stabilirea tratamentului antibiotic eronat sunt: parintii, medicul, farmacistul.

Parintii, pentru ca:

• - Nu si-au insusit o cultura medicala minima si cei mai multi nu stiu ca racelile sunt date de virusuri si nu de bacterii, si de asemenea nu stiu ca antibioticele au efect zero pe virusuri.
• - Nu consulta medicul inainte de a administra copilului antibiotic, probabil pentru ca le este greu sa se duca la medic, si pentru ca se incred in capacitatile lor terapeutice. Desigur, nu cunosc nejunsurile administrarii excesive a antibioticului (antibioticul este pus, in general, pe aceeasi treapta cu antitermicul sau analgezicul).

Daca o  prietena, vecina,  a administrat cu rezultate bune medicamentul copilului se gandesc ca vor inregistra acelasi succes. Tin minte cum matusa mea, o doamna extrem de ipohondra si efectiv indragostita de medicamente, la cel mai mic semn de raceala “le baga pe biseptol”pe fetele ei, lucru care si astazi ma ingrozeste.

De obicei antibioticul se administreaza nejustificat intr-o viroza cam in a 2-a a 3-a zi de boala, moment care coincide cu ameliorarea in mod natural a simptomelor. Pacientul atribuie astfel, insanatosirea administrarii de antibiotic. Si astfel folclorul se perpetueaza “eu i-am dat copiluilui nu stiu ce antibiotic si imediat s-a facut bine”.

Studiile arata ca indiferent de administrarea sau nu de antibiotic in bronsitele acute necomplicate evolutia bolii este aceeasi.          

Medicul, pentru ca:

• - Nu face educatie medicala pacientilor.
• - Cedeaza la presiunile mamicilor ingrijorate si le prescriu antibiotic copiilor, desi stiu ca nu este neaparata nevoie.
• - Nu identifica si nu izoleaza bacteria (exsudat faringian, nazal, examen de sputa, ex. Coproparazitologic, etc), si nu lucreaza dupa antibiograma.

Farmacistul, pentru ca:

• - Vinde antibiotice mamicilor ingrijorate fara ca acestea sa aiba reteta de la medic.

De ce atat ingrijorare in fata abuzului de antibiotice?

1. Rezistenta la antibiotic a multiplelor specii bacteriene - mai pe romaneste, bacteriile dezvolta mecanisme prin care nu mai sunt distruse de antibioticul la care pana atunci erau sensibile, fapt care face adiministrarea antibioticului atunci cind este nevoie absolut ineficienta.

Este in prezent o problema serioasa care procupa cercetarea medicala de pretutindeni. Din nefericire nu prea exista solutii , iar perspectivele de aparitie a unor noi produse antibacteriene sunt reduse, astfel incat dupa cum spune si IDSA (Societatea Americana de Patologie Infectioasa ) la  ” Bad bugs - no drugs”

Majoritatea organismelor interesate au propus programe de folosire judicioasa a antibioticelor, spre exemplu:

OMS (”WHO global strategy for containment of antimicrobial resistance”),

UE (Recomandarea 2002/77/EC a Consiliului European pentru utilizarea prudenta a antiinfectioaselor in medicina umana),

CDC (”Campaign to prevent antimicrobial resistance).

Pentru Romania,  din rapoartele anuale prezentate de EARSS rezulta ca detinem o nedorita intaietate pentru mai multe dintre situatiile germene/antibiotic studiate:

 - 55% ponderea tulpinilor meticilinorezistente din totalul infectiilor cu stafilococ auriu:  (locul secund in Europa),

 - 54% cel mai mare procent de rezistenta a Ps. aeruginosa la carbapeneme ;

-  primele locuri si in privinta rezistentei E. coli la ceftriaxona si  Streptococcus  pneumoniae la penicilina.

-  Romania, alaturi de Moldova si Spania, se plaseaza pe primele locuri in privinta diminuarii sensibilitatii meningococului la penicilina.

2. Reactii adverse ale antibioticelor:

Colita membranoasa, sindrom diareic, alergii, tulburari de crestere, infectii fungice secundare.
Sper ca v-am convins, macar sa va mai ganditi inainte sa apelati la antibiotic cand va curge nasul sau tusiti.  Poate, cine stie, atentionand pe toata lumea schimbam statisticile urate despre Romania si ne vom situa peste ceva ani pe ultimul loc din Europa in privinta rezistentei bacteriene la antibiotic si al autoadministrarii antibioticelor.

Bibliografie:

http://infectio.pulsmedia.ro/www.rivn.nl/earss%20EARSS%20Annual%20Report%202005

http://infectio.puslmedia.ri/www.idsociety.org/  ”Bugs No Drugs as Antibiotic Discovery Stagnates”

L. Grigoryan, F.M. Haaijer Ruskamp, J.G.M. Burgerhof et al ” Is self medication with antibiotics in Europe driven by prescribed use?” p1460 ECCMID,2006 Nice

Dr. Cristina - Maria Hanganu

S-a redeschis sezonul de viroze (nu ca l-am fi inchis complet vreodata). Macar o viroza  fac toti copiii inscrisi in colectivitate.  In general, un copil inscris in colectivitate face cam 8-10 episoade de infectii de tract respirator pe an dintre care 3 cu semne generale (febra, stare generala alterata etc.)

De ce unii se imbolnavesc mai des, altii mai rar? De ce unii fac forme mai usoare si altii forme mai severe de boala?Ca in orice lupta, si in lupta cu virusurile si bacteriile conteaza ambii beligeranti, respectiv: copilul pe de o parte  si  agentul patogen de partea cealalta.

Factorii de risc pentru infectii respiratorii care tin de copil:

1. Varsta- un factor important . La varstele mici, morbiditatea este cu mult mai mare., datorita deficientelor imunitatii locale si generale legate de varsta, diametrul redus al cailor repiratorii si peretele toracic mult mai compliant.  Aparatul respirator , spre deosebire de alte aparate si sisteme ale organismului “creste “ mai greu si este complet functional si anatomic abia de la varsta de 6-7 ani.  In  ceea ce priveste infectile de cai respiratorii inferioare, sub varsta de 6 luni – domina bronsiolitele, intre 1-2 si 2-3 ani, laringotraheitele.Varsta gestationala: prematurii- datorita insuficientei dezvoltari ale aparatului respirator sunt mai predispusi la infecti, atat in perioada postnatala cat si ulterior acesteia.

2.  Boli genetice: fibroza chistica, malformatii pulmonare si cardiovasculare.

3.  Atopia (martor: hiper Ig E) cu incidenta in crestere astazi,  constituie un factor de risc pentru infectiile respiratorii, in afara astmului. Se asociaza wheezingul cu infectie ale cailor aeriene inferioare- fiind greu de diferentaiat de astm.

4.  Defecte locale ale apararii antiinfectioase. In aceasta “ categorie” intra copiii cu infectii respiratorii repetate sau cu episoade prelungite si grave.  Imunitatea trebuie inteleasa ca un tot unitar- imunitatea general si cea locala. Dar, daca pentru apreciarea imunitatii generale avem la dispozitie imunograma, un deficit partial al  imunitatii locala- este deocamdata imposibil de evaluat.

5. Boala de reflux gastroesofagiam, tulburari de deglutitie, boli neurologice , neuromusculare favorizeaza aspirarea de alimente si consecutiv infectii  pulmonare.

6. Factorii de mediu, extrem de imoprtanti. 

   1. Poluarea atmosferica, desi nu este unanim acceptata ca factor determinant este un factor care favorizeaza recurenta infectiilor.
   2. Gradul expunerii la virus/bacterie:  frecventarea de colectivitati, mari aglomeratii, spitale.
   3. Igiena: spalatul mainilor (scade transmiterea virusului sincitial respirator- virus ce se transmite prin mecansim direct). Cam acestia sunt, in mare, factorii pe care noi ii putem corija mai mult sau mai putin.
   4. Familiile de fumatori sau tusitori cronici consituie un mediu “ propice” pentru bronsiolite sau pneumonii.

 

Factorii ce tin de agentul patogen sunt reprezentati de virulenta si patogenitatea sa.

La copii 90% din infectiile de tract respirator inferior sunt reprezentate de infectii virale.

Virusurile mai des intilnite sunt: Virusul respirator sincitial, virusururile gripale si paragripale, adenovirusuri.Dintre bacteriile patogene mai frecvente sunt: streptococul β hemolytic, stafilococul si haemophilus influenzae.In ceea ce priveste lupta noastra cu agentii patogeni, ce putem face pentru micutii nostrii:Cum nu-i putem face mari peste noapte si nici nu ne dorim asta, nici nu putem ucide toti germenii existenti, trebuie sa le crestem imunitatea si sa corectam, pe cat putem factorii de mediu.Cum sa le crestem imunitatea:
• hrana corecta care sa contina toate principiile alimentre, si mai ales, fructe si legume crude, proteine animale
• “igiena a vietii” cu respectarea unui program ordonat (joaca, mancare, somn, neaparat miscare in aer liber)  si evitarea situatiilor intens stresante pentru copil
• Stimulente imunologice: vaccinuri, lizate de bacterii de genul bronhovaxom, immunobaby, etc.

  Cum putem  sa corectam factorii de mediu?Cat priveste poluarea-singura solutie pentru noi, bucurestenii este sa iesim cat mai des din oras, intr-un loc cu aer mai curat.Iar in ceea ce priveste famiile de fumatori- depinde doar de ei sa nu-si mai expuna copilul la noxe.Povestinti-ne cum luptati voi cu racelile.O sa revenim cu povesti despre ce virusuri si ce bacterii ne streseaza pe noi.

Dr. Cristina-Maria Hanganu