Grădiniţa Marienkaefer

A trecut iata si cel de-al doilea seminar din acest an scolar. Ne-am bucurat ca ati fost si de data aceasta alaturi de noi.

Va multumim.

Am dezbatut impreuna la ce e buna joaca. Am invatat despre importanta jocului, despre ce ne impiedica sa ne jucam, despre jocul social si despre timpul de joaca special.

Am insistat asupra acestui ultim capitol, considerand ca, prin practicarea acestuia le intelegem pe toate celelalte, respectiv, de ce e bine sa ne jucam, exersam abilitati sociale si, cel mai important, punem piatra de temelie a unei relatii bune cu copilul nostru.

Specialistii considera ca, in cele 5 minute pe zi petrecute in compania copilulului Dvs., timp in care el este suveran, iar Dvs. sustinatorii lui entuziati, departe de stresorii cotidieni (televizor, telefon etc.):

• puteti exersa cum sa comunicati cu copiii mici care au putere de concentrare limitata,
• exersati cum sa comunicati cu copilul Dvs. astfel incat sa nu va simtiti frustrate, nici Dvs, nici copilul Dvs.
• cresteti stima de sine a copilului
• imbunatatiti abilitatile sociale ale copilului Dvs; (impartitul), abilitati de care copilul are nevoie in interactiunea cu alti copii.
• veti construi o relatie calda si sigura intre Dvs. si copilul Dvs. (care deseori poate fi deterioara daca aveti un copil cu un temperament dificil).

Pe langa partea de studiu intensiv un mare cistig al acestui seminar (si al celor ce au trecut) a fost ca s-a creat o reala leagtura intre parinti, socotindu-ne si pe noi in echipa parintilor.

Concluzia noastra o gasiti  aici secret.ppt.

Cori si Crisu 

Joi seara a fost seara parintilor la Marienkaefer. Mamici si tatici s-au adunat spre marea noastra bucurie la gradinta. Le multumim tuturor pentru povestile, temerile si bucuriile impartasite cu noi toti, pentru deschiderea si placerea cu care au participat la discutii.

Cum a decurs seminarul?

In deschidere am prezentat citeva notiuni despre disciplinarea pozitiva. De retinut sunt urmatoarele 2 idei, de la care a plecat intreaga noastra dezbatere:

- nu exista copii buni sau copii rai, ci comportamente ce trebuiesc invatate, crescute in frecventa sau modificate.

- disciplinarea copiilor inseamna invatarea continua de comportamente, pentru care parintii trebuie sa abie rabdare, intelegere si mai ales sa fie creativi.

Au urmat apoi secvente de filme in care am incercat sa exemplificam cum se invata un comportament, cum se mentine acesta si cum se schimba comportamtele problematice.

Dupa aproape 3 ore de discutii, seara s-a incheiat cu stabilirea temei urmatoarei intilniri: Despre joaca si jocuri, cum ne jucam cu copiii nostri.

Pentru cei care au participat (sau care si-au dorit sa participe, dar nu au ajuns) la seminar ne-am bucura sa le aflam parerea despre tema aleasa, despre solutii si modul in care abordeaza relatia de disciplinare cu copilul, daca seminarul le-a oferit idei noi si orice alte gind cu privirea la aceasta tema.

Va multumim inca odata tututor si va asteptam peste o luna la urmatoare intilnire.

Cori si Crisu

Construirea unei relatii echilibrate cu copiii nostri cere timp si efort. Uitam de multe ori ca picii de care ne simtim atit de raspunzatori, reactioneaza in moduri indezirabile pentru noi adultii din cu totul alte motive decit cele vazute superficial de noi. Relatia pe care o construim cu copiii nostri are nevoie sa se bazeze pe respect. Ne scufundam in problemele de zi cu zi: la masa, la somn, in parc etc si uitam ca acum punem fundatia relatiei pe termen lung cu copiii nostri.  Ati vazut adesea copiii in parc luptindu-se pe o jucarie si adultii intrind in jocul lor, suparindu-se la fel de aprig ca micutii. Cei ce se supara (adultii) nu se gindesc ca cei doi copii poate nu stiu cum sa initieze un joc impreuna, poate le place pur si simplu jucaria vecinului de nisipar si ar fii curiosi sa o incerce, dar nu stiu cum sa o ceara, poate sunt obositi si suparati si nu stiu cum sa isi controleze si sa isi redirectioneze furia. Va sunt deasemena familiare scenele de isterie din magazine cind un baietel isi doreste neaparat si  in momentul acela o jucarie, iar mamica furioasa il zguduie bine si il ameninta naprasnic printre dinti, fara insa nici o finalitate concreta, fara sa se gindeasca ca baietelul ei nu are inca insusit comportamentul de a  merge la cumparaturi si nu isi doreste nicidecum “sa o faca de rusine”.

Primul impuls la cei mai multi dintre parinti in educarea unui copil este acela de a-I spune ce sa NU faca:

• - Nu alerga.
• - Nu ai voie inghetata
• - Nu ai voie sa te uiti la desene
• - Nu arunca jucariile
• - Nu , nu, nu….

Copiii au insa nevoie din partea nostra de solutii, ce nu pot sau nu au voie sa faca vor intelege singuri, daca le explicam cu claritate si ii invatam ce au voie sa faca.  Copiii au nevoie sa stie ca se pot baza pe intelegerea si pe rabdarea noastra. Este evident, dar de multe ori uitam, ca inca nu au insusite si internalizate comportamente ce noua ni se par evidente. 

Disciplinarea pozitiva presupune acceptarea faptului ca orice comportament al copilului porneste de la o nevoie. Odata identificata nevoia si cauza ei, comportamentul indezirabil poate fii corectat, iar cel dorit de parinte poate fii astfel formulat incit copilul sa si-l poata insusi. Disciplinarea pozitiva presupune ca parintii sa invete sa faca fata nevoilor de independenta ale copilului in moduri in care sa ii creasca acestuia increderea in sine.

Va asteptam cu interes joi 29.10 sa dezbatem pe larg toate aceste probleme.

Corina

       Cu totii ne dorim sa le oferim copiilor nostri ce este cel mai bine pentru ei. Dar, ce este cel mai bine pentru ei? ” Binele” nostru este acelasi cu “binele” lor?

    Prea mult copiii nostri trebuie sa se incadreze intre niste limite dictate de moda. Sa ne arate afectiune si sa raspunda afectiunii noastre atunci cand noi avem nevoie, sa dispara din jurul nostru cand noi nu avem chef de ei, sa fie poligloti, manierati, sa stie sa citeasca de la 3 ani, sa faca toate acestea discret, aristocratic.

    Bine, am exagerat un pic, dar acesta este idealul, credeti-ma pentru multi dintre noi.

    Traditionalist educatia in Romania, si nu numai, in general in lagarul ex- communist se bazeaza pe pedeapsa-care, la randul ei,  se axeaza pe 3 coordonate principale: dominare, frica, culpabilizare.

    Datorita faptului ca generatii intregi au fost educate in acest fel, acest model de educatie si-a castigat dreptul la normalitate - aceasta este “norma”.

     Noi cei  de la Marienkaefer Kindergarten stim cu totii ca cea mai buna metoda de a educa pe cineva este prin invatare- (disciplinare). Drept urmare am ales sa prezentam si parintilor interesati principiile disciplinarii pozitive, metodele de management comportamental - cunoscute de multi ani, insa ignorate cu strasnicie de multi dintre cei care se ocupa de educatie - parinti si educatori.

Succesul prezentarii, pe langa datele de teorie si de indrumari practice a constat in exemple de actiuni reusite  “din ograda proprie”. Care va sa zica se poate.

Ce am invatat?

• Cheia succesului in disciplinare este relatia cu copiulul, relatie pe care o construiesti continuu.Este o relatie in care trebuie sa-i arati copilului intelegere, iubire si respect - toate odata.
• Trebuie sa ai puterea ca initial sa ignori comportamentul negativ si sa-l recompensezi pe cel pozitiv. Daca nu reusesti sa construiesti o buna relatie cu copilul- izbanda pe termen lung este imposibila, desi pare probabila pe termen scurt.
• Nu exista copiii rai, buni, etc.- trebuie sa evaluezi comportamnetul si sa nu-l generalizezi
• Trebuie sa te joci cu copilul tau, sa-l inveti sa se joace, sa-l inveti sa mance, sa-l inveti cum sa se spele. Cuvantul cheie este ” a invata”- Comportamentele se invata.
• Nu trebuie sa penalizezi copilul-trebuie sa penalizezi comportamentul nedorit. - (A spart paharul - nu-l bati, nu-i interzici accesul la desene animate o saptamana - il pui sa stranga. A batut un copil- nu-l bati, nu-l certi- il scoti din joc.)
• Copiii reactioneaza la fapte , nu la vorbe.

V-am dat cateva exemple ca sa intelegeti care a fost trend-ul discutiei si sa va deschid apetitul pentru mai mult. La noi, la Marienkaefer,  mai sunt materiale despre subiect pentru doritori.

Cristina

  “Meseria” de parinte este, oricit de pretios ar parea, extrema de dificila. Chiar si cei mai dedicati dintre noi avem momente de indoiala : procedam corect in relatia cu copiii nostri, putem face mai mult? Va propunem sa deschidem o serie de seminarii pe teme de interes din domeniul psihologiei copilului. Seminariile vor fi sustinute de psihologul Ioana Caciula, cu care noi  colaboram deja de 2 ani. Prima intilnire va avea loc vineri, 7 Noiembrie, la ora 18. Tema acestei intilniri este: “Egalitatea de gen”.

De ce am ales aceasta tema? Pentru ca de cele mai multe ori sensibilitatea, delicatetea, pasivitatea, atitudinea protectoare sunt comportamente care sunt incurajate in educatia fetelor, in timp ce de la baieti exista asteptari de a fi competitivi, puternici si de a nu-si manifesta in mod deschis emotiile. Inca de mici, fetele si baietii au parte de jucarii diferentiate in functie de gen - papusi si masinute, sunt imbracati in culori diferite si sunt astfel incurajati sa preia anumite modele si roluri pe care le vor pune in practica si in viata lor de adulti. Aceste modele sunt insa de multe ori disfunctionale putand provoca conflicte interioare intre ceea ce persoana isi doreste sa faca si restrictiile pe care le-a invatat inca din copilarie. Prin educarea copiilor insa in functie de aceste stereotipuri de gen, ii putem limita, intervenind astfel bariere in dezvoltarea capacitatilor lor reale.

Este adevarat ca fetele si baietii au caracteristici diferite, date de la nastere, insa parintii pot invata cum sa le ofere copiilor posibilitatea de a-si dezvolta o gama larga de comportamente, sa ii incurajeze sa exploreze si atitudini si trasaturi considerate ca apartinand doar celuilalt gen,  depasind astfel stereotipurile si gasindu-si implinirea.

Ce este metoda Montessori? 

Metoda educationala a fost dezvoltata de Dr. Maria Montessori la inceputul secolului trecut si este  implementata cu mult success si in prezent.

Pe ce se bazeaza aceasta metoda educationala?

• 1. Educatorul trebuie sa fie mai degraba un “observator” si mai putin un predicator. Observarea copilului in interactiunea cu mediul directioneaza educatorul in prezentarea continua de noi materiale destinate procesului educational, astfel incat acumularea de noi informatii, dezvoltarea de noi aptitudini se face dupa ce copilul stapaneste exercitiile pe care le are in practica curenta.
• 2. In dezvoltarea copilului exista mai multe “perioade sensitive” (care pot dura cateva luni sau chiar saptamani), pe parcursul carora mintea copilului este in mod particular deschisa spre a dezvolta anumite abilitati cum ar fi: cataratul, mersul, cititul, numaratul, precum si interactiunile sociale. Aceste abilitati sunt insusite fara efort si cu bucurie. Insusirea lor in afara “perioadei sensitive” specifice este posibila, dar se va face intotdeauna cu mai mult greutate si copilul va intampina frustrari.
• 3. Copilul are o minte extrem de receptiva (”absorbent mind”) de la nastere pana in jurul varstei de 6 ani, perioada in care copilul este extrem de motivat sa acumuleze deprinderi care sa-i perfectioneze relatia cu mediul si sa-l ajute sa inteleaga mersul lumii. Copilul, in aceasta perioada poate repeta intens o activitate pana ajunge sa o stapaneasca correct (spre ex. trecerea de la gangurit la limbajul articulate).
• 4. Copilul este stapanul mediului scolar, care este specific pregatit , astfel incat sa raspunda si cerintelor academice, sa fie si confortabil, si sa le incurajeze independenta .
• 5. Copiii invata descoperind. Materialele didactice sunt specifice metodei, astfel incat copiii invata sa-si corecteze propriile greseli si sa nu se bazeze pe professor pentru a le da raspunsul correct.
• 6. Copiii invata deseori singuri in timpul unor perioade de concentrare intense (ex. Observarea unei muste pe geam). Aceste perioade trebuiesc respectate, iar copilul nu trebuie sub nici o forma interupt.
• 7. Abilitatile manuale sunt intim legate de dezvoltarea creierului, astfel incat copiii trebuie sa atinga formele, literele, etc despre care invata, nu este suficient doar sa le vada reproduse.

Care este rolul copilului in acest sistem educational?

1. Sa respecte regulile grupului
2. Sa fie independent sa-si poata forma propriile opinii
3. Prin intermediul jocului copilul este indrumat natural spre munca. Prin munca omul este capabil sa stapaneasca mediul si ulterior sa adapteze si sa transforme societatea.
4. Prin munca depusa copilul isi va dezvolta responsabilitatea libertatii de a-si alege drumul in viata.

Rolul parintelui

1. Sa fie sensibil la nevoile copilului
2. Sa ia in considerare faptul ca copilul are posibilitati infinite de a invata.
3. Sa transforme mediul de acasa intr-unul stimulativ pentru invatat
4. Sa organizeze foarte bine lucrurile copilului, astfel incat acesta sa le poata utilizeacu usurinta si sa pastreze usor ordinea. Copilul are nevoie de ordine. (ex. Jucariile trebuiesc organizate pe categorii si nu intr-o cutie uriasa, - cum ar fi ca noi sa avem bucataria pusa intr-o cutie mare)
5. Sa limiteze stimulii negative sau excesul de stimuli din viata copilului (TV, jocuri video)
6. Sa hraneasca sanatos copiii, cu restrictie la dulciurile rafinate
7. Sa comunice regulat cu profesorul
8. Sa se implice in activitatile de scoala/gradinita, de cate ori ste posibil
9. Sa ajute si sa incurajeze copilul sa-si atinga potentialul maxim.

Rolul educatorului:

1. Sa raspunda nevoilor si intereselor copilului
2. Sa creeze un mediu educativ si sigur
3. Sa observe, sa analizeze si sa furnizeze materialele necesare “perioadei sensitive” specifice de invatare a copilului.
4. Sa comunice regulat cu parintele.

Dezavantajele metodei Montessori:

• 1. Lipsa crearii unor situatii sociale diverse care sa adapteze copilul la viata reala.
• 2. Lipsa povestilor, a jocurilor copilaresti, si solitudinea copilului pe parcursul procesului educational poate avea repercursiuni negative asupra bunastarii psihice a copilului.

 Cristina