Grădiniţa Marienkaefer

Dr. Schlessinger, autoare a mai multor carti devenite bestseller, expert in domeniul terapiei familiale,  de cuplu si pentru copii, realizator foarte popular  de emisini radio in direct cu ascultatorii din SUA, ea insasi mama, atrage atentia asupra multor probleme, extrem de acute pentru America, mai putin zgomotoase in Europa,  cu care societatea moderna se confrunta precum si repercursiunile acestora asupra copiiilor.

Tonul  cartii este imperios, acuzator.  Pozitia autoarei este limpede si razbate far echivoc din fiecare capitol. Acuzatiile facute sunt sustinute de studii stiintifice si de prezentari de caz din emisiunile radio. Abundenta de argumente face lectura uneori greoaie si acopera esentialul. Sunt prezentate insa, in stil american , liste, cuvinte cheie, sentinte,foarte percutante care limpezesc pana la urma lucrurile

Cartea este structurata pe mai multe capitole, fiecare dintre ele  cu un titlu extrem de taios: Disparitia familiei, Nu faceti copii daca nu intentionati sa-I cresteti, Taticii sunt necesari, Minunatul bebelus, Tine nuiaua la indemana, Daca le dati tot ce-si doresc, Parinti fara copii.

1. Disparitia familiei - pledeaza pentru familia clasica din doi parinti de sexe diferite si rolul acesteia indispensabil in cresterea unui copil armonios. Este impotriva mamelor singure (care aleg sa ramana singure), a familiilor de homosexuali sau lesbiene.

2. Nu faceti copii daca nu intentionati sa-i cresteti - autoarea prezinta 21 dintre Cele mai stupide motive pentru a avea copii, dintre care am ales cateva :

• - Vreau sa am pe cineva sa ma iubeasca
• - Ca tratament impotriva singuratatii si a nefericirii
• - Pentru a salva o casnicie nefericita care scartaie
• - Ca sa demonstrez ca pot avea si copii si cariera. Nici o reprezentare a vremurilor moderne (o slujba bine platita, o masina luxoasa, o casa la tara, un caine, un sot, par vopsit, bona englezoaica si unghii false nu este completa fara un copil la cresa sau la gradinita).
• - Fiindca toti prietenii mei au copii.
• - Socrii ne preseaza sa avem copii ca sa fie si ei bunici.

3. Autoarea se impotriveste curentului de emancipare a femeii, feminismului extrem care impiedica mamele sa petreaca timp cu copiii lor, sa-si construiasca o familie armonioasa (pe principiu sunt capabila ma descurc si singura). Sigur te descurci singura, dar copilul are nevoie de ambele modele de referinta parentale pentru a creste sanatos. Este impotriva carierei in detrimentul cresterii copiiilor. Cariera este vazuta ca o nevoie egoista de implinire a propriilor dorinte de putere si independenta

“Cred ca femeile lucreaza fiindca tendinta de identificare a succesului profesional cu propria valoare, din ce in ce mai pronuntata in cazul lor, este la fel de puternic manifestata ca si in cazul barbatilor. Faptul de a avea bani contribuie la asigurarea unui sentiment de independenta si de putere.”

4. Si taticii sunt necesari - Un discurs impotriva egocentrismului adultului care isi apara cu orice prt libertatea si drepturile, chiar daca astfel le fac rau copiilor. Exemple de astfel de libertati asumate: mamele singure, divortul prea facil, relatii extraconjugale sau postdivort multe si intamplatoare.

5. Minunatul bebelus - in care autoarea isi prezinta opinia impotriva avortului, a fertilizarii in vitro, si datorita problemelor neprevazute ce pot aparea in plan psihic si genetic.

6. Tineti nuiaua aproape- afirma importanta disciplinei, absolut necesara pentru a creste un copil fericit si condamna permisivitatea excesiva si prost gestionata a vremurilor noastre.

 ”Copiii sunt mai fericiti atunci cand stiu care sunt asteptarile in ceea ce-I priveste. Lucrurile clare si bine structurate le confera un sentiment de siguranta. Cu toate acestea, unii copii vor cauta intotdeauna sa intinda coarda, iar in acest caz intervine consecventa, dar si simtul umorului.” Atrage atentia asupra excesului de medicamente cu care  indopam copiii fie pentru ca sunt pasivi fie ca sunt hiperactivi si pledeaza pentru terapia psihoeducationala in ceea ce priveste copiii hiperactivi, cu deficit de atentie si anume:

• - Limite extrem de precise- orice exceptie facuta este privita de copil drept o anulare a regulii.
• - Mediul extern bine structurat- acesti copii nu au capcitatea interioara de a-si impune limite.
• - Reguli in societate- ei nu deprind usor abilitatile de comportare in societate, si nici nu fac generalizari in urma unei experiente traite.
• - Lectii scurte desfasurte intr-o atmosfera calma.
• - Repetarea constanta a regulilor si asteptarilor.

7. Parinti fara copii subliniaza inca odata importanta petrecerii timpului in familie si a rolului esential al parintilor in viata copilului, rol care nu poate fi suplinit de nimeni.

 ”Noua familie se constituie dintr-unul sau mai multi adulti care fac asa cum ii taie capul, lasand educatia copilului in seama personalului bine platit- bone sau dadace care vin la domiciliu sau servicii specializate pentru ingrijirea copiilor. “Parintii fara copii” este moda scolului al XXI-lea”

Inchei prezentarea cu un pasaj care pe mine m-a emotinat si care sper sa va convinga sa cititi cartea:

” Copiii nu sunt o prerogativa a noastra, nu ni se cuvin cu orice pret. Ei sunt o binecuvantare pe care trebuie sa o meritam, dovedindu-ne la inaltime si oferindu-le un camin adecvat. Copiii reprezinta un dar de la Dumnezeu, nu un bun de larg consum. Ei sunt o responsabilitate divina, nu o proprietate.”

Lectura placuta si bucurati-va de copii!

Cristina

“Greselile parintilor ii pot distruge pe copii” de Dr. Laura Schlessinger. Editura “Curtea veche” .

Traim astazi intr-o societate alerta, in care viteza este caracteristica principala: regimul de slabit in 10 zile, internet de mare viteza, copiatoare cu viteza mare de copiere, mincare gatita rapid la microunde, cursuri de invatat in 2 luni limbi straine si exemplele pot continua la nesfirsit. Reversul acestor acumulari rapide este acela ca viata trece in aceasi maxima viteza pe linga noi. Copiii cresc si nu iti dai seama cind, iar perioada povestilor inocente pare ca dureaza citeva clipe. Va propunem un moment de respiro in acest vacarm.

Momentul nostru de respiro din aceasta saptamina este cartea “Sora mai Mica” (Jessica Meserve, Editura Nemira 2007).  Putine cuvinte, mult suflet. Totul se citeste printre rinduri. Imagini emotionante si o concluzie pe masura.  ”Cel mai grozav a fost ca Sora cea Mica nu mai era in umbra Surorii mai Mari.”

Viata celor mai mici este legata de cei mari indestructibil, prin exemple, prin afirmari si confirmari. Ca si fratii nostri mai mici, copiii traiesc in umbra exemplului personal al parintilor. Sunt diferiti, pot sa fac mai bine sau mai putin bine ceea ce facem noi. Traiesc de multe ori pentru a ne demonstra ca pot sa reuseasca.  Iar atunci cind le aratam aprecierea noastra, fericirea lor este nemasurata: “Sora cea Mica s-a simtit atunci Mare“.

Sa ii lasam sa se simta “mari” inainte de a fi cu adevarat. Este greu, dar reprezinta cadoul cel mai mare pe care il putem face pentru fratii mai mici si pentru copiii nostri.

Corina

Gradinita am facut-o in principal pentru copiii nostri. Ne-am dorit un loc placut unde, in primul rind  copiii sa se simta bine, sa poata invata in ritmul lor limba germana, dar si restul activitatilor specifice virstei. Am cautat sa vedem cum fac altii, am citit si am invatat mult despre psihologia infantila. Rezultatele, credem noi, se vor vedea peste ani.

Motivatia adevarata insa a fost aceea ca ne-a fost greu sa ne despartim de copii (ai nostri si altii). Copiii sunt o permanenta sursa de inspiratie.  Au propriile lor teluri, ce pot fi diferite de ale noastre. Am vazut insa multi parintii care din exces de zel, din lipsa de timp sau poate datorita faptului ca asa au fost crescuti distrug sansele copiilor de a avea o copilarie asa cum si-o doresc si cum ar trebui sa fie. Nu despre ei vreau astazi sa scriu. Ci despre parintii care ne plac.

Parintii care ne plac sunt aceia care sunt dispusi sa asculte cu adevarat ce isi doreste copilul, care reusesc sa treaca peste vesnica intrebare “A mincat astazi tot la gradinita?”,  si merg direct la miezul problemei: S-a simtit astazi bine la gradinita? S-a distrat cu prietenii lui? A fost atent cu cei din jurul sau?

Parintii care ne plac sunt aceia care atunci cind semnalam o problema, asculta cu sufletul si mintea deschisa si cautam solutii impreuna. Nu are nimeni o rezolvare universal valabila pentru diferitele probleme ce pot aparea.

Parintii care ne plac sunt aceia care inteleg ca problemele cu adevarat serioase nu sunt racelile usoare de sezon sau bolile contagioase specifice virstei, pe care incercam din rasputeri sa le reducem, dar nu le putem face sa dispara.  Problemele serioase, in opinina noastra sunt: lipsa de socializare a copilului, faptul ca nu interactioneaza cu cei de virsta lui, agresivitatea nejustificata, lipsa de concentrare, lipsa increderii in puterile sale, supraprotectia si multe, multe altele. Parintii intelepti asculta si discuta despre aceste probleme. Daca le putem rezolva sau nu, timpul o va spune.

Insa acestia sunt parintii care ne plac. 

Corina

 A venit primavara. E frumos afara. De-a ce sa ne jucam ? Noi propunem “baba oarba” .(in germ “Blinde Kuh“- vaca oarba)Cum se joaca?

Este nevoie de cel putin 4 copii.

Unul dintre ei este legat la ochi cu un sal.- este “baba oarba”-”Blinde Kuh”. Ceilalti alearga , topaie prin jurul lui si se feresc sa fie prinsi.  Cel pe care il prinde, ii va lua locul si va fi “baba oarba”- “blinde kuh”. Si asa mai departe, pana va plictisiti.

Bucurati-va de copii!

Cristina

O poveste incredibila care ii emotioneaza pe toti copiii, mai mari sau mai mici, este aceea a lui Wolfgang Amadeus Mozart.

Andrei, baiatul meu mai mare, ma roaga, mai ales cind e mai obosit, seara in masina, cind mergem spre casa, sa asculte cd-ul ca baietelul care stia sa scrie muzica. Este vorba despre Mozart.

Mozart, copilul minune al muzicii clasice, la virsta de 3 ani cinta deja la pian, la 4 ani compunea mici piese muzicale, iar la virsta de 6 ani cinta in concerte publice in Salzburg. La virsta de 9 ani a compus prima sa opera, iar la 13 ani a fost numit Concertmaistru de catre Episcopul de Salzburg. Copilaria sa a fost agitata, a muncit mult si din suflet pentu muzica. Tatal sau i-a intuit geniul. Le-a organizat turnee obositoare prin intreaga Europa de Vest lui si surorii sale mai mari Nannerl. Nu a putut sa mearga la scoala, dar stia 3 limbi straine.

Toata copilaria a resimtit lipsa prietenilor, lipsa pe care a reusit sa o compenseze in putinii ani ai maturitatii, cind a locuit la Viena, impreuna cu sotia sa Constanze. Scrisorile vremii pastrate pina in zilele noastre ni-l infatiseaza ca pe un om cu simtul umorului, caruia ii placea sa munceasca, dar si sa petreaca, vedea si auzea muzica peste tot, dar putea sa danseze la un bal, impreuna cu sotia sa, pina in zori.

A fost adulat de regi, regine, imparati si imparatese, dar a murit sarac. A lasat insa lumii o imensa bogatie, iar geniul sau impresioneaza copii sau adulti si peste sute de ani.

Eine kleine Nachtmusik, Flautul fermecat, Nunta lui Figaro sunt numai citeva piese extraordinare de ascultat impreuna cu copiii.

O poveste frumoasa de citit cu micutii este :  „W A Mozart, un album muzical” de Ernst A Ekker si Doris Eisenburger, Editura Corint Junior, o carte ce are atasat si un CD cu arii si piese in strinsa legatura cu viata sa.

Lectura si auditie placuta!

Corina

Vrem sa supunem atentiei problema administrarii abuzive de antibiotice, abuz pe care il constatam zi de zi. Din nefericire, problema nu este doar in ograda noastra, ci are anvergura nationala si a fost obiectivata de studii nationale si internationle.

Astfel, in cadrul studiului european SAR (Self medication with Antibiotics and Resistance), efectuat in anul 2003; dintre cele 19 state europene participante, Romania s-a clasat pe prima pozitie la detinerea unei rezerve de antibiotice la domiciliu (20% dintre repondenti) si pe cel de-al doilea loc la autoadministrarea de antibiotice (42% dintre repondenti)

In general, afectiunile care ridica cele mai multe probleme la copilul de gradinita sunt afectiunile respiratorii, teritoriu in care se face cel mai mult abuz de antibiotic.

Cel mai frecvent afectiunile respiatorii de genul: amigdalite, rinofaringite, otite, bronsite, etc. sunt de natura virala si nu necesita administrare de antibiotic. Trebuie stiut faptul ca antibioticele sunt active pe bacterii si nu pe virusuri, iar administrarea lor este, in mod evident, ineficienta in viroze.

Factorii implicati in stabilirea tratamentului antibiotic eronat sunt: parintii, medicul, farmacistul.

Parintii, pentru ca:

• - Nu si-au insusit o cultura medicala minima si cei mai multi nu stiu ca racelile sunt date de virusuri si nu de bacterii, si de asemenea nu stiu ca antibioticele au efect zero pe virusuri.
• - Nu consulta medicul inainte de a administra copilului antibiotic, probabil pentru ca le este greu sa se duca la medic, si pentru ca se incred in capacitatile lor terapeutice. Desigur, nu cunosc nejunsurile administrarii excesive a antibioticului (antibioticul este pus, in general, pe aceeasi treapta cu antitermicul sau analgezicul).

Daca o  prietena, vecina,  a administrat cu rezultate bune medicamentul copilului se gandesc ca vor inregistra acelasi succes. Tin minte cum matusa mea, o doamna extrem de ipohondra si efectiv indragostita de medicamente, la cel mai mic semn de raceala “le baga pe biseptol”pe fetele ei, lucru care si astazi ma ingrozeste.

De obicei antibioticul se administreaza nejustificat intr-o viroza cam in a 2-a a 3-a zi de boala, moment care coincide cu ameliorarea in mod natural a simptomelor. Pacientul atribuie astfel, insanatosirea administrarii de antibiotic. Si astfel folclorul se perpetueaza “eu i-am dat copiluilui nu stiu ce antibiotic si imediat s-a facut bine”.

Studiile arata ca indiferent de administrarea sau nu de antibiotic in bronsitele acute necomplicate evolutia bolii este aceeasi.          

Medicul, pentru ca:

• - Nu face educatie medicala pacientilor.
• - Cedeaza la presiunile mamicilor ingrijorate si le prescriu antibiotic copiilor, desi stiu ca nu este neaparata nevoie.
• - Nu identifica si nu izoleaza bacteria (exsudat faringian, nazal, examen de sputa, ex. Coproparazitologic, etc), si nu lucreaza dupa antibiograma.

Farmacistul, pentru ca:

• - Vinde antibiotice mamicilor ingrijorate fara ca acestea sa aiba reteta de la medic.

De ce atat ingrijorare in fata abuzului de antibiotice?

1. Rezistenta la antibiotic a multiplelor specii bacteriene - mai pe romaneste, bacteriile dezvolta mecanisme prin care nu mai sunt distruse de antibioticul la care pana atunci erau sensibile, fapt care face adiministrarea antibioticului atunci cind este nevoie absolut ineficienta.

Este in prezent o problema serioasa care procupa cercetarea medicala de pretutindeni. Din nefericire nu prea exista solutii , iar perspectivele de aparitie a unor noi produse antibacteriene sunt reduse, astfel incat dupa cum spune si IDSA (Societatea Americana de Patologie Infectioasa ) la  ” Bad bugs - no drugs”

Majoritatea organismelor interesate au propus programe de folosire judicioasa a antibioticelor, spre exemplu:

OMS (”WHO global strategy for containment of antimicrobial resistance”),

UE (Recomandarea 2002/77/EC a Consiliului European pentru utilizarea prudenta a antiinfectioaselor in medicina umana),

CDC (”Campaign to prevent antimicrobial resistance).

Pentru Romania,  din rapoartele anuale prezentate de EARSS rezulta ca detinem o nedorita intaietate pentru mai multe dintre situatiile germene/antibiotic studiate:

 - 55% ponderea tulpinilor meticilinorezistente din totalul infectiilor cu stafilococ auriu:  (locul secund in Europa),

 - 54% cel mai mare procent de rezistenta a Ps. aeruginosa la carbapeneme ;

-  primele locuri si in privinta rezistentei E. coli la ceftriaxona si  Streptococcus  pneumoniae la penicilina.

-  Romania, alaturi de Moldova si Spania, se plaseaza pe primele locuri in privinta diminuarii sensibilitatii meningococului la penicilina.

2. Reactii adverse ale antibioticelor:

Colita membranoasa, sindrom diareic, alergii, tulburari de crestere, infectii fungice secundare.
Sper ca v-am convins, macar sa va mai ganditi inainte sa apelati la antibiotic cand va curge nasul sau tusiti.  Poate, cine stie, atentionand pe toata lumea schimbam statisticile urate despre Romania si ne vom situa peste ceva ani pe ultimul loc din Europa in privinta rezistentei bacteriene la antibiotic si al autoadministrarii antibioticelor.

Bibliografie:

http://infectio.pulsmedia.ro/www.rivn.nl/earss%20EARSS%20Annual%20Report%202005

http://infectio.puslmedia.ri/www.idsociety.org/  ”Bugs No Drugs as Antibiotic Discovery Stagnates”

L. Grigoryan, F.M. Haaijer Ruskamp, J.G.M. Burgerhof et al ” Is self medication with antibiotics in Europe driven by prescribed use?” p1460 ECCMID,2006 Nice

Dr. Cristina - Maria Hanganu

Noi avem privilegiul de a trage cu ochiul la copii, in momentele lor de joaca libera si de a trai bucuria jocului lor alaturi de ei. Merita sa va imparatsim si voua cu ce ne delectam noi zilnic.

1. Jocul ” de-a mami si de-a tati”- joc care cuprinde in general mai multe mame, cativa copii si cateodata nici un tata, forte popular la fetitele de la grupa mijlocie. Mama din joc are atributiuni clare: culca copiii, ii imbraca, are grija de ei (chiar se incalta si se descalta unii pe altii). Copiii, in general se lasa rasfatati. Rolul tatalui este inca incert- in general asculta de mami.

2. Trebuie sa stiti regulile de prietenie si de non prietenie stabilite intre copii.  Copiii se imprietenesc foarte usor, si isi pecetluiesc relatia prin clasicul ” Esti prietenul (a) meu(a)”. Raspunsul este de cele mai multe ori pozitiv.Desfacerea prieteneiei se face cu aceasi usurinta  si  se traduce prin: 

esti taiat de pe lista,sau ai “X”, sanctiune care, in general merge pana la groaznicul “X” pe vecie (desigur vecia dureaza maxim 5 minute).

In general, ruperea prieteniei este anuntata si educatoarei, sau oricarui adult implicat in educarea lor cu reclamatia ” Cutarica nu mai vrea sa fie prieten cu mine”-  jale maxima. Printr-o minima moderare a conflictului, prietenia se restabileste rapid.

3. Sa va povestim si de pe la grupa mica, copiii invata acum despre primavara in germ. “Frűhling”. Il intrebam zilelea acestea pe un pici de al nostru care deja ii atrasese atentia educatoarei ca nu mai suporta “Frűhling- ul” asta:

-ce inseamna “Frűhling”, iar el raspunde senin “Sommer” (rom. Vara).

O sa revenim cu o editie incendiara despre iubirile de la gradi.

Bucurati-va de copii!

Cristina

Multi dintre noi ne-am dorit copii fara a fi insa pregatiti cu adevarat pentru greaua sarcina ce o presupune cresterea si educarea lor. Ne-am bucurat de primul suris, de primul gingurit si de primii pasi. Au fost cadourile iubirii neconditionate pe care ne-o ofera copilul nostru. Fata de el insa avem o mare responsabiliate, mai mult decit hrana zilnica sau confortul de zi cu zi, copilul nostru are nevoie de o sustinere neconditionata:

• - Parintii trebuie sa ii poata fixa reguli, fara insa a ingradi spiritul sau atit de liber.
• - Parintii trebuie sa inteleaga durerile uriase din sufletul lui fara a fi nevoie de multe vorbe.
• - Parintii trebuie sa vada piedicile din calea sa si sa il invete sa le treaca singur.
• - Parintii trebuie sa stie sa asculte cu adevarat

“Intre parinte si copil”, de Dr. Haim G. Ginott propune solutii eficiente de comunicare cu copiii nostri. Lumea vazuta si inteleasa de copiii este cu totul diferita de cea pe care o vad parintii lor. Copilul vede si isi doreste pentru astazi, parintele isi proiecteaza actiunile pe un termen mai lung. Daca parintele  reactioneaza numai la efectele purtarii copilului sau, fara a incerca sa patrunda cauza, comunicarea s-a rupt.  “Intre parinte si copil” se constituie ca o culegere de studii de caz, arata metode de rezolvare a acestor momentele dificile din viata copiilor nostri.

Dupa cum scriitorul afirma “Copiii invata ceea ce traiesc. Sunt ca cimentul ud. Orice cuvint care se abate asupra lor lasa urma”. Este cheia prin care trebuie citita si inteleasa intreaga carte.

Iata citeva directii formulate de Dr. Ginot:

• 1. Atunci cind copilul are o problema, trebuie sa te adresezi mai intii sentimentelor - abia dupa aceea pote fi imbunatatit comportamentul.
• 2. Lauda trebuie sa se refere doar la eforturile si faptele copiilor, nu la caracterul si personalitatea lor.
• 3. Cind indrumam, formulam problema si o posibila solutie. Nu-i spunem copilului nimic despre el personal.
• 4. Copiii au dreptul de a alege si de a se exprima in chestiunile care le afecteaza viata. Parintele trebuie sa aibe insa intelepciunea sa ii poata oferi situatiile si alternativele din care are de ales, potrivite pentru virsta sa.
• 5. Parintii care asculta atent si nu se multumesc doar sa auda, ci iau in considerare sentimentele intense ale copiilor, le transmit mesajul ca opiniile si sentimentele lor au valoare, iar ei insisi sunt respectati.
• 6. Ultraingaduinta este acceptarea unor acte nedorite. Ingaduinta si acceptarea tututor sentimentelor duc la incredere in sine si la o capacitate tot mai mare de a exprima sentimente si ginduri. Ultraingaduinta duce la anxietate si la pretentii tot mai mari de a avea privilegii ce nu pot fi admise.

In concluzie, educatia reprezinta un proces anevoios, care cere multa rabdare, dragoste nesfirsita si mai ales intelepciune. Scopul educatiei insa este acela de a creste copiii armoniosi, cu un sistem de valori corect insusit, ce inteleg si pot oferi compasiune.

“Intre parinte si copil”, Dr. Haim G Ginott, Editura Humanitas, Bucuresti 2006.

Lectura placuta.

Corina

S-a redeschis sezonul de viroze (nu ca l-am fi inchis complet vreodata). Macar o viroza  fac toti copiii inscrisi in colectivitate.  In general, un copil inscris in colectivitate face cam 8-10 episoade de infectii de tract respirator pe an dintre care 3 cu semne generale (febra, stare generala alterata etc.)

De ce unii se imbolnavesc mai des, altii mai rar? De ce unii fac forme mai usoare si altii forme mai severe de boala?Ca in orice lupta, si in lupta cu virusurile si bacteriile conteaza ambii beligeranti, respectiv: copilul pe de o parte  si  agentul patogen de partea cealalta.

Factorii de risc pentru infectii respiratorii care tin de copil:

1. Varsta- un factor important . La varstele mici, morbiditatea este cu mult mai mare., datorita deficientelor imunitatii locale si generale legate de varsta, diametrul redus al cailor repiratorii si peretele toracic mult mai compliant.  Aparatul respirator , spre deosebire de alte aparate si sisteme ale organismului “creste “ mai greu si este complet functional si anatomic abia de la varsta de 6-7 ani.  In  ceea ce priveste infectile de cai respiratorii inferioare, sub varsta de 6 luni – domina bronsiolitele, intre 1-2 si 2-3 ani, laringotraheitele.Varsta gestationala: prematurii- datorita insuficientei dezvoltari ale aparatului respirator sunt mai predispusi la infecti, atat in perioada postnatala cat si ulterior acesteia.

2.  Boli genetice: fibroza chistica, malformatii pulmonare si cardiovasculare.

3.  Atopia (martor: hiper Ig E) cu incidenta in crestere astazi,  constituie un factor de risc pentru infectiile respiratorii, in afara astmului. Se asociaza wheezingul cu infectie ale cailor aeriene inferioare- fiind greu de diferentaiat de astm.

4.  Defecte locale ale apararii antiinfectioase. In aceasta “ categorie” intra copiii cu infectii respiratorii repetate sau cu episoade prelungite si grave.  Imunitatea trebuie inteleasa ca un tot unitar- imunitatea general si cea locala. Dar, daca pentru apreciarea imunitatii generale avem la dispozitie imunograma, un deficit partial al  imunitatii locala- este deocamdata imposibil de evaluat.

5. Boala de reflux gastroesofagiam, tulburari de deglutitie, boli neurologice , neuromusculare favorizeaza aspirarea de alimente si consecutiv infectii  pulmonare.

6. Factorii de mediu, extrem de imoprtanti. 

   1. Poluarea atmosferica, desi nu este unanim acceptata ca factor determinant este un factor care favorizeaza recurenta infectiilor.
   2. Gradul expunerii la virus/bacterie:  frecventarea de colectivitati, mari aglomeratii, spitale.
   3. Igiena: spalatul mainilor (scade transmiterea virusului sincitial respirator- virus ce se transmite prin mecansim direct). Cam acestia sunt, in mare, factorii pe care noi ii putem corija mai mult sau mai putin.
   4. Familiile de fumatori sau tusitori cronici consituie un mediu “ propice” pentru bronsiolite sau pneumonii.

 

Factorii ce tin de agentul patogen sunt reprezentati de virulenta si patogenitatea sa.

La copii 90% din infectiile de tract respirator inferior sunt reprezentate de infectii virale.

Virusurile mai des intilnite sunt: Virusul respirator sincitial, virusururile gripale si paragripale, adenovirusuri.Dintre bacteriile patogene mai frecvente sunt: streptococul β hemolytic, stafilococul si haemophilus influenzae.In ceea ce priveste lupta noastra cu agentii patogeni, ce putem face pentru micutii nostrii:Cum nu-i putem face mari peste noapte si nici nu ne dorim asta, nici nu putem ucide toti germenii existenti, trebuie sa le crestem imunitatea si sa corectam, pe cat putem factorii de mediu.Cum sa le crestem imunitatea:
• hrana corecta care sa contina toate principiile alimentre, si mai ales, fructe si legume crude, proteine animale
• “igiena a vietii” cu respectarea unui program ordonat (joaca, mancare, somn, neaparat miscare in aer liber)  si evitarea situatiilor intens stresante pentru copil
• Stimulente imunologice: vaccinuri, lizate de bacterii de genul bronhovaxom, immunobaby, etc.

  Cum putem  sa corectam factorii de mediu?Cat priveste poluarea-singura solutie pentru noi, bucurestenii este sa iesim cat mai des din oras, intr-un loc cu aer mai curat.Iar in ceea ce priveste famiile de fumatori- depinde doar de ei sa nu-si mai expuna copilul la noxe.Povestinti-ne cum luptati voi cu racelile.O sa revenim cu povesti despre ce virusuri si ce bacterii ne streseaza pe noi.

Dr. Cristina-Maria Hanganu

Va salutam pe toti. Inca odata bun venit pe blogul Marienkäfer Kindergarten.

Am creat acest blog sa putem povesti:

- ce se intimpla la noi la gradinita. Ce fac copiii nostri, ce invata, cum invata, si ce pozne mai fac. Cum vrem sa educam noi copiii, cat respecta regulile noastre si cand au ajuns sa-si stabileasca ei insisi reguli pe care sa le respecte.

- sa prezentam ce carti pentru copii sau despre copii au mai aparut si care ne-au impresionat.

- sa va spunem despre ce boli mai fac copiii , cum sa le prevenim si cum sa le tratam.

- poze si povesti despre ce mai spun copiii nostri.

Este un drum nou pe care vrem sa-l strabatem impreuna.

Salutare tuturor. De astazi suntem cineva. Avem blog. Chiar si pentru gradinita. De acum pot intra si picii pe blog, dar nu ii incurajam, incurajam parintii.

Primul post va fi dedicat taberei de vara de anul aceasta. Pentru incalzirea atmosferei o poza cu gimanstica de inviorare din tabara de anul trecut:

Tocmai am fost la Moeciu de Sus sa ne hotarim unde vom locui vara aceasta. Liniste, pace, soare, ce mai alt ritm fata de claxoanele si haosul din Bucuresti. Desi am ales greu ne-am hotarit la vila Adelina.

Ce ne-a placut? Doamna Mihaela (patroana- super draguta), curte mare, frumoasa, ingradita bine (sa fie copiii in siguranta), casa curata, bine impartita: sala de mese, bucatarie, camere luminoase, peisajul de vis.

Iata si citeva poze:

Daca inviorarea de anul trecut vi se pare voioasa, asteptati sa vedeti anul acesta ce o sa facem. 

Orice experinte de tabara, povesti de la gura sobei le asteptam spre dezbatere.