Grădiniţa Marienkaefer

Este Saptamina Mare. Spre deosebire de Craciun asteptarea Pastelui nu are in sine ca parte predominanta fiorul cadurilor sau al impodobirii bradului.  Emotia Pasteului este mult mai personala, mult mai intima. 

Pastele copilariei mele se uneste cu imaginea casei bunicilor.  Asteptarea Invierii se constituia an de an din micile ritualuri infaptuite in Saptamina Mare. Era pentru noi Saptamina Deniilor, ne intilneam in fiecare seara, de luni pina vineri, la biserica, cu toti copiii din sat. Preotul de atunci (Parintele Nelu, sau Popa Nelu cum ii spunea gura lumii) era un preot al altei lumi. Fost coleg de scoala cu bunicul nostru, te afurisea numaidecit, de observa o cit de mica slabiciune in ale credintei. Severitatea lui insa nu umbrea cu nimic (sau prea putin) bucuria chicotelilor noastre. Obiceiul trecutului pe sub masa sau seara Prohodului erau evenimente esentiale ale bucuriei noastre pascale. In fiecare Vineri dimineata bunica ne imbraca, pe cei 4 nepoti aflati in grija ei, cu hainutele cele noi, adunam zambile si narcise proaspete din gradina si porneam in alai important spre biserica sa trecem pe sub masa. Pomii proaspat varuiti in livezi, verdele lor crud ce se intidea pe dealurile din jurul nostru, ulita ce a ramas ca din alte timpuri pina astazi sunt insemne ale pacii pe care Pastele il poate aduce fiecaruia.

Vinerea Mare era ziua Prohodului. Seara plecam la biserica, slujba se termina cu ocolul ei, cu florile pe care le primeam inapoi, cu lumina pe care o aprindeam la mormintele strabunilor. 

Bunica se pregatea mai apoi impreuna cu 2 sau 3 vecine sa coaca saci intregi de cozonaci si pascute. Simbata Mare era pentru noi copiii ziua incare ne impartaseam si vopseam ouale.

Linistea dinaintea Invierii incepea sa pluteasca inca de cu seara. Pregatirile se terminasera. Curatenia era facuta, ouale vopsite, cozonacii copti, mincarea era gata pe plita. Ne pregateam pentru slujba de Inviere: intunericul ulitei, soaptele oamenilor ce mergeau spre biserica cu luminarile pregatite, semiobscuritatea din biserica. Asteptarea era curmata de glasul tunator al preotului ce ne chema pe toti sa luam Lumina, si se incheia cu slujba de Inviere in curtea bisericii intre brazii batrini si maiestuosi. Au fost ani in care cerul era senin sau dimpotriva in care ploaia statea sa cada. Solemnitatea momentului insa nu a fost nicidata influentata de vreme.

Urma apoi momentul in care ne straduiam sa ducem Lumina acasa. Si pentru cei mai pacatosi, dupa Saptamina obligatorie de Post, atunci la 12 noapte spargeam primele oua: Christos a Inviat! / Adevarat a Inviat! ne bucuram cu totii strinsi in jurul bunicilor.

Corina

Stima de sine crescuta reprezinta un factor important ce influenteaza succesul in viata.  Increderea in propriile forte, o stima de sine bine reprezentata contribuie major la cresterea gradului de fericire si al starii de bine a copiilor si adolescentilor. Stima de sine este acel sentiment pe care il avem cu privire la noi insine, iar comportamentul nostru reflecta intocmai aceste sentimente. De exemplu, un copil sau un adolescent ce are incredere in sine, va face urmatoarele:

• - Actioneaza independent
• - Isi asuma responsabilitatea faptelor sale
• - Este mindru de complimentele pe care le primeste
• - Tolereaza setimenul de frustrare
• - Isi asuma scarcini si provaocari noi
• - Poate gestiona atit emotii negative, cit si positive
• - Se ofera sa ii ajute pe cei din jur.

Un copil cu stima de sine scazuta se caracterizeaza astfel:

• - Evita sa incerce lucruri noi
• - Se simte neiubit si nedorit
• - Ii invinoveteste pe cei din jurul lui pentru micile lui neplaceri
• - Este sau pretinde a fi indiferent din punct de vedere emotional
• - Nu poate tolera un nivel mediu de frustrare
• - Este usor influentabil

Parintii, mai mult decit oricine altcineva pot creste gradul de incredere in sine al copilului lor. Este mai simplu de realizat decit pare la prima vedere. Multi parinti o fac, fara sa isi dea seama ca vorbele si faptele lor au un impact major fata de ceea ce simte copilul lor despre sine insusi.

Cind sunteti multumiti de copilul vostru spuneti-i si lui. Parintii exprima cu multa usurinta sentimentele negative, dar inexplicabil nu reusesc de cele mai multe ori sa le exprime si pe cele pozitive. Copiii au nevoie de confirmari si reconfirmari. Ei nu pot evalua situatia in ansamblul ei, si nu pot spune de multe ori daca adultii sunt multumiti de ei sau nu. Copiii inregistreaza evaluarile nostre pozitive si se autoevalueaza in functie de ele. Este insa foarte important ca persoanele de referinta din viata copilului (parinti, bunici, bone, educatori) sa aiba acelasi sistem de referinta in judecarea actiunilor copilului.

Iata citeva indrumari pentru imbunatatirea incredereii in sine a copilului:

1. Invatati copilul sa isi transforme cererile imperative in preferinte. Explicati copilului Dvs. de fiecare data ca nu este nevoie sa obtina absolut tot ce isi doreste, nu trebuie sa se necajeasca de fiecare data cind nu obtine aceste lucruri. Nu uitati consecventa este cheia succesului. Incurajati-l sa isi controleze minia, prin exemplul personal si discutind cu ele de fiecare data cind aceasta apare: “Inteleg ca esti necajit ca nu cumparam jucaria, dar nu mai ai nevoie de inca un camion, iar cu banii pe care nu ii cheltuim putem cumpara……”
2. Incurajati-va copilul sa intrebe si  sa ceara atunci cind isi doreste ceva anume, sublinind faptul ca nu exista nici o garantie ca va obtine acest ucru. Invatati-l sa ceara si sa evite anticiparea indeplinirii dorintelor sale.
3. Explicati copiilor ca ei sunt cei care isi creaza sentimentele si emotiile si sunt responsabili pentru acestea, precum si faptul ca nu sunt responsabili cu privire la emotiile altora. Evitati sa invinovatiti copilul pentru ceea ce simtiti Dvs.
4. Incurajati copilul sa aibe propriile hoby-uri, pe care sa le poata exercita independent..
5. Lasati copiii sa isi resolve singuri propriile dispute..
6. Ajutati-va copilul sa isi dezvolte tolerant la tachinari si “intepaturi”, aratindu-le ca multe dintre acestea nu pot rani. Tachinarile rautacioase se pot rezolva de catre copil prin ignorare sau cu simtul umorului. Exemplul personal este din nou essential..
7. Invatati-va copilul sa se concentreze pe punctele sale tari, pe ceea ce poate face, ajutati-l sa descopere care sunt acestea.
8. Incurajati-va copilul sa se comporte in acelasi mod in care asteapta ca cei din jurul sau sa se poarte cu el..
9. Invatati-va copilul ca este mai bine sa gindeasca si sa gasesca optiuni si posibilitati de rezolvare alternative, decit sa depinda de o singura optiune care sa ii asigure satisfactia. Un copil care are in singur prieten si il prierde, va ramine singur.Un copil care are mutli prieten si isi pierde unul dn acestia va avea in continuare multi prieteni. Acelasi principiu se aplica in mai multe situatii. Atunci cind crezi ca numai un singur lucru iti poate aduce satisfactii iti limitezi singur potentalul de a fi multumit. Cu cit ajutati mai mult copilul sa inteleaga ca sunt mai multte optiunul ale aceleasi situatii, cu atit ii cresteti poteantialul de a fi multumit si satisfacut de cee ce obtine..
10. Rideti impreuna cu copiii Dvs. si incurjati-i sa nu se ia prea in serios. Oamenii care se iau in serios isi scad in mod categoric sansele de a se bucura de viata. Simtul umorului, sa poti gasi partea buna a oricarei situatii reprezinta ingrediente esentiale in a experimenta bucuria zilnica a vietii.

Mama lui Dominic a postat un comentariu incredibil, despre o poveste incredibila. L-am citit odata, si inca odata si inca odata. Pentru cei grabiti iata-l citat in continuare:

” Copiii isi iau intotdeauna in serios copilaria… Orice joc este CEL MAI IMPORTANT si orice jucarie este CEA MAI FRUMOASA. Si mai presus de orice, isi iau in serios parintii, ii iau foarte in serios pe toti adultii in general.
Cu cita receptivitate pot asculta o poveste, un sfat, o povata!
Chiar si criticile si le insusesc suficient de rapid si suficient de corect (asta in comparatie cu cei mari). Si peste toate, au o fantezie debordanta.
Cit de mult sufera ei atunci cand nu se simt indeajus de “buni” pentru a fi iubiti de parinti sau atunci cand se simt pur si simplu “invizibili” pentru cei mari, permiteti-mi va rog, sa va povestesc, in felul meu, acum.

Imi amintesc cum, primavara trecuta, de 1 Martie, am fost invitate un grup de mamici impreuna cu copii, de catre o buna prietena, in cadrul unei gradinite unde aceasta lucreaza ca pedagog. Urma sa ne petrecem o dimineata alaturi de copii din gradinita si de copii nostri, in cadrul unui program de socializare-cunoastere si educatie.
Am lucrat toata dimineata la martisoare, de ne-am murdarit pina la coate (si mai sus !) cu aracet.
Pe urma am lucrat la matematica, numarind soriceii care tot ieseau din ascunzatoare si pe care motanelul Miau-Cel-Bun nu putea sa-i prinda, pentru ca avea o rana la picior…
Apoi am ascultat povestea balenei rosii, care o venit in Bucuresti si ne-a inghitit pe toti de pe trotuar, din fata Primariei, pentru ca ne intrunisem sa protestam impotriva vanzatoarei de la magazinul de langa gradinita, care nu ne ofera bomboane “asa de d’aia”… si cate multe altele!
Si am desenat… Am desenat mult de tot. Numai printi si printese, “omuleti” mai mari si “omuleti” mai mici, mai rotunzi si “mai putin rotunzi”, tatici, mamici, fratiori…
Numai Mario nu a vrut sa deseneze “omuleti”. M-a refuzat categoric:
“Nu vliau. Da’ daca vliei, iti desenez un pestisol albastlu. Vliei?”
Albastru… Intotdeauna albastru… Asa cum vorbeste el, intotdeauna soptit.
“Bine Mario deseneaza-mi un pestisor! Ce pestisor vrei tu sa-mi desenezi?” soptesc la randu-mi.
“Un liechin!”
“Aaaaaa… bine, deseneaza-mi un rechin, daca asa vrei tu…”
Si-mi deseneaza Mario un rechin pe care mi-l arata foarte mandru.
Cum sa-ti spun ca arata? Hmmm… Asa, ca o linie.
Si pe urma se simte dator sa-i puna si niste mustati… si niste dinti… si…
Da, ei vezi?
Ochii! Da… Uitasem de ochi… Mari, de data aceasta. Tot cu albastru.
“Dar, Mario, o floricica nu vrei sa-mi desenezi? Astazi este 1 Martie.
Haaaai deseneaza-mi o floricica, te rog frumos!”
“Nuuuuuuu… nu vliau.”
Vede el bine ca ma intristez… Ma intorc sa ma “joc” cu alti copii si mai ascult niste povesti cu “Boxer”, catelul din vecini, care ’’ a uitat sa manince tot din farfurie si a fost certat de vecina, asa de d’aia, ca era rau si nu minca nimic. Si pe urma l-a si vandut, daca vrei sa stii! ’’

Gata, ma intorc sa vad….
Mario ma pandea cu coada ochiului. Pe hartie, langa gogoloiul-rechin mai aparuse un “gogoloi” … Probabil acel ghiocel.
“Iooooiiii ce frumos ghioceeel! Cine l-a desenat, Mario? Cine?”
“Ieeeeeeeuu! Iti place?”
“Dar ghioceii ce culoare au, Mario?”
“Ghioceii sunt albastli.”
Pe urma n-a mai vrut sa mai deseneze nimic.
’’Da… imi amintesc. ’’ mi-a spus prietena mea.
Mario are parinti dar sunt despartiti… Locuieste cu tatal si cu bunicii lui.

“Hei, ma ajuti sa-mi fac papucelul? Te log flumos.” sopteste Mario.
Nu am putut sa nu accept invitatia prietenei mele de a reveni printre prichideii pe care atat de mult ii iubeste.
Este 8 Martie si toata adunatura lui “Papuc” impodobeste “papucei”.
Ii confectionam din carton, hirtie de diverse culori si “sclipici”.
“Da, Mario. Asteapta sa-l ajut pe Horia sa-l termine pe al lui si pe urma te ajut si pe tine. Este bine asa?”
“Bine’i. Melsi.”
Pentru el m-am straduit in mod special si papucelul a iesit foarte frumos.
“Si ce-o sa facem cu papucelu’ acuma?”
Undeva in spate percep gesturile disperata ale prietenei mele. Doar stie ca stiu…
“Pai ce sa facem cu el? Il dam cadou cuiva… ce sa facem altceva?”
“Cui sa-l dam cadou, Corina ? Cui?”
Ochi nu mai stau locului de interes si mi se pare mie sau… Parca si tonul vocii a fost mai ridicat decit de obicei… Si tot corpul parca freamata…
“Pai tu cui vrei sa-l oferim, Mario?”
Astept un raspuns… Nu vine usor.
Nu POATE sa vina usor… Dar eu POT sa-l astept.
Si mai trece o vreme… Apoi il iau in brate, cu papucel cu tot si ne indreptam asa, chipurile inspre sacul meu (de fapt si de drept inspre prietene mea).
O minuta mica se intinde pe linga fata mea, ma apuca usor, usor de ureche si o trage in jos:
“Corina… Sa-l dam Doamnei…” - soptit, abea perceptibil… Si trist…
Infinit de trist.
Raspunsul meu vine tot soptit:
“Foarte bine. Va fi foarte bucuroasa sa primeasca in dar cel mai frumos papucel, cel al lui Mario. O sa vezi!”

Eu il string pe Mario in brate si-l sarut pe frunte; Mario stringe in brate un papucel…

Dupa ce am mai vorbit si cintat despre bunele maniere si despre “ritualurile” diminetii, dupa ce am numarat iar si iar soriceii din casa Bunicutei si a lui Miau-Cel-Bun, dupa ce am repetat poezia rindunicii care se intoarce primavara la noi in tara, dupa ce am povestit despre toate cite se intimpla primavara, iata-ne acum desenind…
Tema desenului: Cui ii oferim “papucelul fermecat” de 8 Martie?

Toata lumea deseneaza mamici cu parul galben sau rosu sau negru, cu ochii mari, in toate culorile curcubeului, cu floricele in brate…
bunicute cu ochelari si baston… si pe urma… mai bine tot familionul, asa, ’’ ca sa fie toti acolo, sa nu se supele.’’
Cu un creion albastru in minuta, Mario nu deseneaza nimic. Cu ochii lui mari si umezi imi cauta privirea…
“Cum, Mario? Pai cum ne-a fost vorba?” - Atat intreb, in timp ce ridic din umeri mirata si-i zimbesc.

Si pentru prima data Mario mi-a desenat un “gogoloi-omulet”…

La pranz trebuie sa plec, asa ca nu mai am mult timp de petrecut cu ei… Ce pacat. As fi dorit sa stau pana-si termina toti
desenele, ca sa-i ajut sa se aseze la masa…
Cineva mi se agata la spate, de pantaloni. Este Mario. Ma asez pe jos si astept sa-mi ceara ceva.
“Corina, vliei sa-ti fac ceva flumos pe oblaj? Spune, vliei?”
Doamne - ma gindesc - ma mazgaleste tocmai acum cind sa plec!! Si ma bufneste rasul imaginindu-ma mergind pe strada “machiata” (n-ar fi fost pentru prima oara sa stii!) sau la volan cu ’’picturi’’ pe obraz.
“Bine, Mario. Haide, fa-mi.”

Si doua maini micute mi se incolacesc dupa gat, strans, strans de tot, si mi se ofera cel mai tandru sarut pe obraz……

Stau citeodata si ma gindesc la fericire… Exista, credeti-ma! O traiesc de fiecare data cand mi se face ceva ’’flumos’’ pe obraz…
Si in ultimul timp am parte de acest lucru zilnic datorita baietelului meu.
Un singur lucru nu inteleg: de ce atunci cand sunt fericita ma gindesc si la Mario, si la faptul ca nu sa ai o soarta vitrega ii cel mai rau lucru de pe pamint, CI SA NU AI NICI-O SOARTA?…

Mama lui Dominic”

Anii de gradinita sunt la fel de importanti pentru parinti ca si pentru copii. Prima zi de gradinita a lui Andrei (baietelul meu cel mare) a fost un eveniment foarte important pentru intreaga familia (pentru noi - parintii, pentru matusi, bunici si strabunici). Pentru Ioana si Vladut a fost si mai emotionant, pentru ca prima zi de gradinita pentru ei a insemnat si prima zi a Marienkaefer Kindergarten.

Ce presupune relatia cu parintii la Marienkaefer Kindergarten? 

1. Prima vizita la gradinita presupune vizionarea acesteia, o discutie despre abordarea noastra vis-a-vis de virsta prescolara, dar si despre preocuparile parintilor privind educatia copilului lor. La noi la gradinita prima vizita NU se va desfasura impreuna cu o educatoare, ci cu unul din asociati.

2. Prima zi de gradinita este o zi memorabila. Copilasul dvs. este acum Mare. Perioada de adaptare poate fi scurta 2-3 zile - o saptamina sau dimpotriva mai lunga. Va asiguram de suportul nostru constant. Puteti ramine cu micutul citeva zile la gradinita, isi poate aduce de acasa jucaria preferata, programul de gradinita poate sa creasca treptat (de la 1-2 ore pe zi, pina la program intreg). Au fost cazuri cind problemele mai dificile de adpatare le-am rezolvat impreuna cu psiholoaga noastra. Este insa extrem de important sa va inarmati cu rabdare si sa fiti consecventi in decizia luata, aceea de a veni zi de zi la gradinita.

3. Educatoarele intocmesc evaluari periodice cu privire la evolutia copilului. Deasemenea pentru copiii cu virsta de peste 3 ani psiholoaga noastra realizeaza o  evaluare psihologica completa.

Orice probleme sesizam le comunicam parintilor si impreuna cautam solutii pentru rezolvarea lor.

4. Parintii primesc pe mail temele pe care le lucram impreuna cu copiii la gradinita: vocabularul, poezie, cintecel, notiunile de matematica, poveste - in limba germana.

5. De 2 ori pe an organizam intilniri individuale cu fiecare parinte pentru a discuta despre evolutia copilului, expectantele sale in ceea ce il privaste, planurile pe care le are gradinita.

6. Cel mai important suntem disponibil oricind telefonic sau pe mail. Discutam deschis orice doleanta sau problema.

       Problemele  care solicita interesul nutritionistilor astazi sunt centrate in jurul excesului si nu a deficitului  alimentar . Suntem ademeniti zilnic sa consumam fel si fel de produse, iar abundenta supermarketurilor  nu ne ajuta intodeauna sa alegem cu usurinta o hrana echilibrata pentru copiii nostri si pentru noi.

Trebuie sa fim intelepti si sa optam pentru calitate, nu pentru cantitate si sa stim cam care sunt nevoile energetice ale copilului nostru si cum sa i le acoperim, in functie de varsta de, de sex sau de cat de activ este copilul .

Necesarul caloric mediu:

Acum ca ne-am lamurit cam cate calorii trebuie sa manance copiii, sa vedem de unde luam aceste calorii:

Sunt 4 grupe alimentare pe care trebuie sa le avem in vedere zilnic:

• 1. Cereale, paste, cartofi - carbohidratii cu absorbtie lenta - pentru energie, vitamine, minerale, fibre.
• 2. Fructele si legumele: fibre, vitamine, minerale
• 3. Produsele lactate - pentru calciu, proteine, vitamine (A, D) - copii sub 2 ani trebuie sa bea lapte integral, peste 2 ani pot bea si lapte semidegresat.
• 4. Carne, oua- pentru aport proteic de calitate, vitamine, minerale.

Dulciurile rafinate, chips-urile si alte snackuri, prajelile trebuie sa existe in meniu doar ocazional. De asemenea trebuie urmarit si nivelul de sare. Copii trebuie sa manace mai putin sarat.

• De unde stim ca puiul nostru manaca suficient?

De obicei copilul mananca cand ii este foame si se opreste cand s-a saturat. Un copil cu o curba de crestere satisfacatoare manaca cat trebuie.  Noi trebuie sa urmarim daca copilul nostru  mananca din toate grupele alimentare prezentate. Neglijarea unuia din ele (nu vrea fructe si legume de loc) poate duce la deficite vitaminice, chiar daca curba ponderala este ok.

Trebuie sa incurajam copilul catre diversitate alimentara, (sa aleaga diferite legume, diferite produse lactate, etc) lund in considerare faptul ca trebuie sa prezentam , la unii copii si de 5-6 ori alimentul nou pana sa inceapa sa-i placa. Consecventa din nou este cheia succesului.

• Cat de mari trebuie sa fie portiile pentru copii?

O portie de copii este cam un sfert pana la o treime din portia unui  adult. Mai simplu, masuram cam 1 lingura pentru fiecare an al copilului- si cam atat ar trebuie sa manace (de ex. la 3 ani - 3 linguri).

In general este bine sa nu le oferim portii mai mari decat pot manca, pentru a nu-i inhiba. Este bine sa ii lasam sa mai ceara in plus daca le mai este foame si nu s-au saturat.

• Cat de des trebuie sa manace?

In principiu trebuie sa aibe 3 mese principale pe zi si 1- 2- 3 gustari, in functie de gradul de acitvitate, de metabolism, etc.

Gustarile trebuie planificate atent cu un interval de cel putin 2 ore intre gustare si masa principala. Copilului trebuie sa i se faca foame, sa nu aiba senzatia de plenitudine tot timpul.

Asteptam feed-back in legatura cu problemele care le intampinati in hranirea copilasilor Dvs, poate le gasim impreuna rezolvarea.

 Dr. Cristina Maria Hanganu

Cum ajung copiii la gradinita? II trimit parintii, normal. De ce trimit parintii copiii la gradinita?

Exista multe motive: pentru ca a sosit  si vremea pentru aceasta, pentru a socializa, pentru a-si face prieteni,  pentru a invata limbi straine, pentru o educatie buna, pentru ca n-au incotro - nu mai poate bunica, nu mai suporta bona, si multe,  multe altele.

Dar de ce vin copiii la gradinita? Am facut un “research”  printre copiii de la toate cele 3 grupe si iata la ce am aflat de la ei.

Vin la gradinita pentru urmatoarele motive.

1. Pentru ca ii place totul la gradi (Vlad G)
2. Sa se joace cu copiii -  de-a mama si de-a tata (fetele) sau cu masinutele.(baietii)
3. Sa coloreze, sa picteze (toata lumea)
4. Sa faca basteln (ioana)
5. Sa cante (fetele)
6. Sa se joace cu prietenul cel mai bun (toata lumea)
7. Sa se intalneasca cu colegii si cu educatoarea (Lucri)
8. Sa manace orez cu carne,  supa de pui, placinta cu branza, cornulete cu gem, placinte cu mere
9. Sa-i vada copiii pantofii noi
10. Sa asculte povesti, sa invete.

Sigur mai sunt si alte motive, pe care le descoperiti in fiecare zi.

Bucurati-va de copii!

Cristina

Inainte de a fi proprietari de gradinita, am fost parinti care au cautat o gradinita pentru copilul lor. In cazul meu, acum 4 ani cind a inceput Andrei gradinita, variantele de unde aveam de ales erau destul de limitate.

Oricum, criteriile de atunci, le-as pastra si astazi. Iata carea au fost acestea (in exact aceeasi ordine):

1. Sa fie un loc cald, unde sa nu ii fie greu sa se adapteze. Copiii sa fie fericiti, iar atmosfera generala sa fie relaxata. Cadrul general sa fie unul familiar si familial. Copil fiind am experimentat 2 tipuri de gradinite: in timpul anului scolar mergeam la o gradinita de stat normala (de unde am foarte putine amintiri placute), iar pe timpul verii cite 1 luna mergeam la Brasov la Liante Tante, o sasoaica inimoasa care avea si gradinita. In afara limbii germane, aici am invatat ca lucrurile frumoase ne pot face viata mai usoara.
2. Limba de predare sa fie germana.
3. Personalul gradinitei sa fie de incredere, accesibil, comunicarea sa se poata realiza usor. In multe gradinite comunicarea se reduce la dialogul zilnic: A mincat? Da, foarte bine. A fost cuminte? Prea cuminte (era situatia noastra). Mici variatii in aceasta gama. Pe perioada grupei mici aceste informatii sunt in cele mai multe cazuri suficiente pentru a fi sigur ca evolutia pustiului este una pozitiva. Dupa grupa mica insa, comunicarea trebuie sa fie mai complexa: cit de bine se integreaza in grupa, cit se poate concetra la activitatile grupei, ce aptitudini speciale are copilul sau dimpotriva ce puncte slabe.
4. Accentul sa fie pus pe calitate si nu pe cantitate, iar educatia sa insemne mai mult decit colorat, completat planse si invatat poezii pe de rost (fara insa a neglija si aceste aspecte). Calitatea in sistemul prescolar presupune, din punctul nostru de vedere, insusirea unei educatii complete:
   1. Pregatirea pentru scoala: mate, vocabular, pictura; cresterea treptata a puterii de concentrare
   2. Cunoscutii “cei 7 ani de acasa”: multumesc si buna ziua, stabilirea unor limite comportamentale (nu orice i se cuvine), sa invete sa ii respecte pe cei din jur, precum si mediul in care traieste.
   3. Dezvoltarea unor abilitati emotionale normale si adaptate virstei
5. Sa nu fie o gradinita de fite.

Toate cele 5 criterii le-am avut si le avem si astazi in vedere. Orice completare a listei este bine venita.

Activitatea fizica este absolut esentiala pentru dezvoltarea armonioasa a coplilului. Nu trebuie neaparat inteleasa ca “exercitiu”, copilul nefiiind obligat sa joace un sport organizat pentru a beneficia de pe urmele miscarii. Sunt absolute binevenite activitatile simple cum ar fi: plimbarile, joaca in parc, la leagane, la tobogan, la nisip, jocurile cu ceilalti copii- prinselea, etc, lucruri distractive care stimuleaza apetitul copilului pentru miscare.Fiecare parinte s-a intrebat macar o data care este sportul cel mai nimerit si la ce varsta sa inceapa copilul, cate ore sunt benefice, etc.

Nu exista o sistematizare foarte clara, fiecare copil avand inclinatii naturale catre un anumit tip de sport, dar cateva recomandari exista. Astfel, Mayo Clinic recomanda urmatoarele sporturi pe categorii de varsta:

Intre 2 si 3 ani

Copiii incep sa stapaneasca miscarile de baza: alergatul, saritul, prinsul mingiei. Acum, sunt prea mici pentru sporturi de echipa.

Recomandarile pentru ei ar fi:

• 1. alergarea si plimbarea in gradina, parc
• 2. joaca la leagan, nisip, tobogan
• 3. joaca in apa - atent supravegheati
• 4. gimnastica pentru copii in centre specializate

Intre 4 si 6 ani

Miscarile se rafineaza, incep sa urmareasca comenzile date, astfel incat pentru ei se pot incerca:

• 1. dansul
• 2. saritul corzii
• 3. mersul pe tricicleta, bicicleta cu roti ajutatoare
• 4. diverse jocuri cu mingia

Dupa varsta de 6 ani, copilul este gata pentru sporturile pe echipe, astfel incat:

Intre 7 si 10 ani pot practica:

• 1. gimnastica
• 2. fotbal
• 3. tennis
• 4. ciclism
• 5. inot

Dupa 10 ani

• 1. pot incepe antrenamente cu greutati sub supraveghere stricta
• 2. orice sport de echipa
• 3. canotaj
• 4. rugby

Daca va intrebati cat sport trebuie sa faca un copil pe zi, recomandarile prestigioasei reviste “The Lancet” sunt: cel putin 90 de minute pe zi de activitate fizica moderata, si inca cel putin 2 ore de miscare pe zi.

Incercati sa incurajati eforturile copilului, sa fiti un exemplu pentru el, practicand la randul dumneavoastra un sport punand bazele unei vieti sanatoase de familie in care sportul, miscarea sa ocupe un loc important.

Dr. Cristina Maria Hanganu

O zi normala, pentru o mama activa, cu 1- 2-3  copii, incepe in jur de 6.30 dimineata.

Te scoli cu greu.  Pornesti filtrul de cafea. Faci un dus, te dai cu 2 creme, te hotaresti rapid cu ce te imbraci.

E deja 7.00. Pui cafeaua in cana, se scoala copiii. Vladut incepe sa urle ca nu isi gaseste sabia. O gasesti. Se opreste. Ii trimiti sa se spele pe dinti si pe fata. Se cearta cine sa fie primul. Mediezi conflictul. Ai mai baut 3 guri de cafea. Ai facut paturile. Dupa 10 minute de balaceala, dupa ce au consumat jumate de tub de pasta de dinti si un sfert din sapunul lichid s-au spalat. Le dai hainute sa se imbrace. Andrei nu vrea camasa, iar Vladut vrea bluza cu mineca scurta. Mediezi din nou conflictul. Mai bei 3 guri de cafea. Aranjezi paturile, stringi pijamalele si ce mai e intins prin casa, seara cind te intorci sa nu fie ca dupa razboi. Andrei e imbracat. Vladut urla ca nu isi poate pune tricoul. Rezolvi problema. Ii trimiti sa se incalte. Vladut urla din nou ca Andrei nu vrea sa il ajute. Il pui sa se incalte singur. Aduni tot ce trebuie sa mai iei cu tine: laptop, echipament de tenis pt copil, pijamale de schimb, geanta bine garnisita. In sfirsit esti la usa. Vrei sa te incalti. Ai uitat mobilul. Te intorci. Te incalti. Copiii sunt gata. Nu au caciuli. Ii intorci. Le dai caciuli. Porniti spre masina. Vladut urla iar ca nu si-a luat sabia. Andrei si-a ascuns in buzunar masina noua, sa le-o arate copiilor la gradinita. Le faci morala. Va urcati in masina. Vladut in scaunel, Andrei alaturi. Pornesti. Vladut vrea CD-ul cu cintecele. Andrei vrea CD-ul cu povesti. Dai drumul la Radio Guerilla si ii ignori.

Te reculegi si te pregatesti pentru o zi de munca. La gradinita sau aiurea.

O saptamina usoara tuturor (mai ales mamicilor, stiu ele de ce).

Corina 

A venit primavara. Ati vazut ca au inflorit pomii? Ca a rasarit iarba, ca au infrunzit tufisurile?

Unii da, altii nu. Rupeti-va un pic din vartejul de zi cu zi, cu serviciu, raceli, antibiotice, doctori, vecinul suparat, vecina artagoasa, si mergeti sa vedeti florile si pomii. Copiii se vor bucura enorm. Mai ales ca ei  au invatat deja multe lucruri despre primavara, si povestesc despre pasarile calatoare, despre cum isi fac cuibul, despre fluturi si sunt entuziasti si uimiti cand aud povestea omizii care se transforma in future, si viseaza ca poate, cine stie, dupa cum omida a reusit intr-o zi sa zboare vor reusi si ei.

Cititi poezia pe care au invatat-o copiii de la grupa mijlocie si simtiti-va liberi ca ei, poate ,cine stie, veti reusi sa zburati si voi cu ei intro- zi!

Der Schmetterling (Fluturele)

Es war einmal ain Schmetterling, (a fost odata un fluture)

ein so gennanter Schmetterling,(un asa numit fluture)

der war ein Falter rechtsorglos fűr sein Alter. (era un fluture fara griji la varsta lui)

Er nippte hier und nippte dort, (sorbea un pic de aici un pic de ‘colo)

und war er satt, so flog er fort, (se satura, atunci zbura)

flog zu den Hyazinthen (zbura catre zambila)

und guckte nicht nach hinten. (si nu se mai uita inapoi)

 (Heinz Erhart)

Bucurati-va de copii!

Cristina

Astazi este rindul copiilor sa se bucure de atentia noastra. Printati plansele, cautati creioanele colorate si savurati momentele de lucru impreuna cu micutii vostri.

 Spor la treaba !

In secolul XXI cand virusurile si bacteriile nu mai decimeaza populatia cum o faceau secolul trecut, ne confruntam cu alte tipuri de patologii la fel de greu de stapanit - bolile de sistem imunitar: alergii, boli autoimmune, boli neoplazice.

In ceea ce priveste alergiile, incidenta lor este in continua crestere. Numărul pacienţilor cu rinite alergice s-a dublat, iar al celor cu simptomatologie alergică s-a triplat în România, în ultimii ani. La nivel european, una din patru persoane are o formă de alergie respiratory, iar experţii estimează că 17% suferă de alergii alimentare, unul din zece copii are eczeme atopice şi unul din cinci copii are astm.
În România se estimează că există 1,5 milioane de astmatici, constatându-se o creştere a numărului acestora. Astfel, dacă în 1995 procentul celor afectaţi de astm era de 4,5%, în 2002 acesta aproape s-a dublat, fiind de 8%.

Tipurile alergiilor s-au înmulţit, o frecvenţă mare cunoscând alergiile alimentare şi cele cauzate de poluare.

Aceasta crestere a fost explicata printr-o serie de factori:

• - scaderea frecventei alimentatiei la san;
• - diversificarea precoce;
• - aparitia de noi antigene in alimentatie ( fructe exotice, kiwi etc.);
• - introducerea precoce de alergene: arahide, alune;
• - poluarea;
• - ameliorarea igienei, cu scaderea expunerii la antigene cu rol reglator pentru sistemul imun (”hygiene theory”); - Supraprotectia noastra in ceea ce priveste racelile, igiena .  Spre exemplu, o mamica ne-a cerut sa sterilizam, la gradinita, camerele cu UV astfel incat sa eliminam toti germenii si copiii sa nu mai raceasca. Absolut gresit- 1. deoarece copiii nu racesc numai de la gradinita si 2. traitul in mediu steril nu le stimuleaza sub nici o forma sistemul imunitar, iar ulterior- la o minima stimulare reactiile sunt exagerate. Deci, NU o sa sterilizam NICIODATA, in conditii normale,  cu UV camerele copiiilor.
• - modificarea florei inestinale, ce are un rol important in realizarea tolerantei alimentare (bifidobacteriile), prin schimbarea alimentatiei, modificari ale mediului, tratamente antibiotice.

 Ce este de fapt alergia?

Alergia (greacă: αλλεργία, reacţie diferită) este o reacţie anormală, disproporţionată, exagerată şi excesivă a sistemului imunitar, faţă de antigene exogene care sunt bine tolerate de subiecţii normali.

Expresia clinica a conflictului alergenic presupune trei conditii:
- terenul atopic, de natura genetica, care poate fi “prevenit” cu mare dificultate, prin sfat genetic.
- mediul “agresiv” din primele zile de viata, asupra caruia se poate actiona prin: programarea nasterii in afara sezonului de polenizare, alimentatie naturala, indepartarea animalelor de casa si eliminarea fumatului pasiv, etc. (profilaxie primara)
- factorii declansanti - alergenele, care trebuie eliminate cat mai mult posibil si se pot prescrie medicamente antialergice (profilaxia secundara).

Pneumalergenele principale (alergene aeropurtate) sunt: polenuri, acarienii din praful de casa, parul si scuamele unor animale si mucegaiurile. Multi astmatici fac mai frecvent crize in perioade umede si cu vant puternic, acest lucru fiind datorat si eliberarii crescute de spori micotici.

Alergenele alimentare sunt intalnite in:, cacao, fructele cu seminte mici (capsuni, zmeura, etc), fructe exotice:- (kiwi), arahide, alune, crustacee, fructe de mare.  

O alta categorie importanta de alergene alimentare este reprezentata de substantele conservante (aditivii) de tipul tartrazinei, metabisulfitului din bauturi (sucuri, vin, sosuri) sau glutamatul sodic care pot declansa crizele de astm.

Dintre alergiile alimentare cele mai severe sunt reprezentate de alergiile la arahide si ce la fructe de mare  care pot dura toata viata. Spre exemplu toleranta alimentara la alimente se recapata in primii 5 ani de viata la 85% dintre  alergici la proteinele laptelui de vaca si oua si doar la 20% dintre cei alergici la arahide.

In concluzie, ce sa facem cu alergicii nostri?

• 1. Sa dovedim ca sunt alergici- hemograma, imunograma, teste alergice.
• 2. Daca sunt alergcici sa cautam alergenul si sa-l eliminam pe cat posibil din viata lor.
• 3. Profilaxie secundara cu antihistaminice sau inhibitori de receptori ai leukotrienelor.
• 4. O viata cat mai sanatoasa : alimente fara conservanti, coloranti s.a (fara Mc Donald’s, fara Danonino, fara mezeluri, etc),eliminarea pe cat posibil a poluarii, scoaterea animalelor din casa, joaca la aer curat (mare, munte).
• 5. Sa avem rabdare, lucrurile in general merg spre bine cu cresterea in varsta - sistemul imun se matureaza.

Dr. Cristina Maria Hanganu