Grădiniţa Marienkaefer

Bolile eruptive ale copilariei sunt cele mai frecvente la varsta prescolara sau a scolarului mic.  Sunt constante epidemiile de iarna/primavara de  varicela, oreion, scarlatina.

Care sunt bolile eruptive ale copilariei?

Rubeola, rujeola (pojarul), varicela, scarlatina. La aceasta lista putem adauga si oreionul- care, desi nu este boala eruptiva (nu prezinta eritem/exantem caracteristic, este asociata frecvent cvartetului mentionat in preocuparile mamicilor.

Ce au in comun aceste boli? Cu exceptia scarlatinei sunt determinate de virusuri cu transmitere aerogena si contagiozitate foarte mare, drept urmare tratamentul antibiotic este fara efect, tratandu-se exclusive smptomatic.

• Rubeola

Boala se prezinta sub doua forme: congenitala si dobandita.

Rubeola congenitala este foarte grava- virusul este intens teratogen.

Rubeola dobandita este o boala eruptiva relativ usoara, care trece de cele mai multe ori neobservata la copil.

Perioada de incubatie este de 2-3 sapt. In perioada de stare apare exantemul carateristic - pete roz pal (ca flaorea de cires) cu debut la nivelul fetei , apoi se generalizeaza pe trunchi si membre. Eruptia este insotita de febra moderata, limfadenopatie cervicala , dureri articulare si conjunctivita.

Eruptia se estompeaza dupa 3 zile.

Imunitatea dupa boala este de lunga durata, pentru preventia bolii exista vaccin.

• Rujeola

Perioada de incubatie este de 4-12 zile.

Perioada de stare este  caracterizata de febra mare, tuse , conjunctivita urmate la 3-5 zile de un exantem maculopapulos cu debut la nivelul fetei ulterior generalizandu-se la nivelul trunchiului si membrelor.

Un alt semn patognomonic al bolii, din nefericire nu intotdeauna surprins, este semnul Koplik- puncte mici albe inconjurate de un inel rosu situate la nivelul mucoasei vestibulului bucal in dreptul primului si celui de-al doilea molar.

Contagiozitatea se mentine 3-5 zile dupa aparitia exantemului.

Ca si in cazul rubeolei boala determina imunitate de durata, si poate fi prevenita prin vaccinare.

• Varicela

Este una din bolile comune ale copilariei, cu varf de aparitie primavara si iarna la copiii de 5-9 ani. Boala este transmisa atat aerogen cat si prin intermediul lichidului din vezicule- contact cu hainele infectate, etc.

Perioada de incubatie este de 2-3 saptamani. Perioada de stare se caracterizeaza prin 1-2 zile de febra usoara, oboseala generalizata, si rash-ul characteristic- putand fi deseori primul semn al bolii. Leziunile caracteristice sunt  reprezentate initial de papule, care se transforma in vezicule care se sparg si se acopera cu cruste. Sunt prezente la acelasi pacient  leziuni de diferite varste. Leziunile apar de obicei la nivelul scalpului, apoi al trunchiului si in final la nivelul membrelor. Tipic rush-ului varicelos este faptul ca este foarte pruriginos.

Bolnavul este contagios 5 zile inainte de aparitia rush-ului si pana ce ultima vezicula se acopera de crusta.

Imunitatea data de boala este de durata, boala poate fi prevenita prin vaccinare.

• Oreionul - parotidita epidemica

Este o una din bolile comune ale copilariei cu varf epidemic iarna si primavara. Este caracterizat de tumefactia glandelor parotide unilateral sau bilateral.

Perioada de incubatie este de 2- 3 saptamani. Perioada de stare se caracterizeaza prin febra, cefalee, dureri muscular, lipsa apetitului, urmate de tumefactia parotidelor. Bolnavul este contagios cam 3 zile inainte de perioada de stare si pana la 9 zile dupa aparitia simptomelor. De aceea izolarea bolnavului este necesara 1-2 saptamani. Complicatiile bolii apar mai frecvent la adulti si sunt reprezentate de: pancreatita, orhita, encefalita.

Imunitatea data de boala este durabila, pentru preventie exista vaccin.

• Scarlatina

Boala este data de streptococul beta hemolitic de tip B.

Perioda de incubatie este de de pana la 1 saptamana. Perioada de stare se caracterizeaza prin: stare generala alterata cu febra mare, eritem intens faringoamigdalian, uneori cu mici pustule, dureri abdominale, greata, varsaturi, precum si eruptie maculopapuloasa aspra la atingere, cu preponderenta la nivelul zonelor de presiune- unde apar linii rosii (Semnul Pastia). Eruptia respecta zona gurii. Caracteristic bolii este “ciclul limbii” limba devine zmeurie- de la varf spre baza.

Eruptia dureaza in jur de 5 zile, ulterior pielea incepe sa se descuameaze. Descuamarea poate dura si 2 saptamani. Bolnavul este contagios 7 zile de la instalarea exantemului.

Boala se trateaza cu antbiotic. Pericolul in caz de non tratament fiind reprezentate de instalarea carditei, reumatismului articular acut sau nefritei.

Pentru preventia scarlatinei nu exista vaccin.

Dr. Cristina Maria Hanganu

Se spune ca pe masura ce copiii cresc, noi imbatrinim. Nu am simtit pina acum acest fapt, ma uimeste doar ca nu stiu cind au trecut acesti 7 ani. Copilul meu cel mare este aproape scolar si eu ma simt ca si cum abia m-am intors de la maternitate impreuna cu el, inca coplesita de acea stare de  bucurie uriasa. Fiecare an pe care i l-am serbat a fost incarcat de semnificatii unice, anul acesta insa am incheiat perioada celor “7 ani de acasa”. Pentru a avea o copilarie completa si asa cum am visat-o (mai ales noi pentru ei) am facut gradinita. Si cum nu vrem sa ne dezmintim, acest al 7-lea an al lui Andrei inseamna si inceputul unui nou proiect. In week-end, spatiul pe care il ocupa Marienkaefer, va fi luat de 2 noi prieteni: Greierele si Omida. Micutii petrecareti vor organiza pentru doritori petreceri pentru orice virsta si pentru felurite gusturi. Revenim cit de curind cu informatii: site, programe, poze si tot tacimul.

Pina una alta postam citeva poze de la petrecerea piratereasca a lui Andrei, pe care el si prietenii lui au savurat-o pina la ultima secunda.

Supraprotectia parentala se traduce prin inconsistenta parintilor in stabilirea de limite adecvate fiecarei virste pentru copii lor. Cu totii ne dorim ceea ce este mai bine si mai bun pentru copiii nostri, este insa necesar si pentru parinti, dar si pentru copii sa invatam sa le lasam spatiu personal de reactie.

Supraprotectia parentala apare atunci cind parintii rezolva problemele copiilor lor, fara a le da sansa sa si le rezolve singuri.  Supraprotectia parentala apare atunci cind permitem copilului sa se eschiveze de la rezolvarea unor situatii dificile, pentru a nu trai un discomfort. Supraprotectia apare atunci cind le este impus copiilor un control exagerat sau o ordine exagerata.

Iata o lista cu citeva idei ce va pot ajuta in a gasi un echilibru:

•-        Nu investiti in rezultatul unei actiuni mai mult decit o face copilul dvs.

•-        Lasati-le copiilor timp pentru joc liber. Este modul cel mai firesc de a invata reguli, de a-si dezvolta abilitati cognitive si sociale.

•-        Fiti rezonabili cu ceea ce este si ceea ce nu este periculos. Asumarea anumitor riscuri este sanatoasa.

•-        Nu reactionati exagerat la fiecare calificativ slab pe care il primeste copilul. Citodata propriul lui disconfort este raspunsul cel mai bun la o astfel de situatie si deasemenea un stimul natural de autocorijare.

•-        Nu etichetati cu usurinta ca fiind neputinta aparitia unei anumite probleme in evolutia sa, petreceti timp cu el si ajutati-l sa inteleaga problema si modul in care aceasta poate fi rezolvata.

•-        Ajustati-va asteptarile in ceea ce priveste cresterea copilului in functie de temperament lui. Nu uitati, ceea ce functioneaza pentru unul, poate sa nu mearga de loc pentru altul. Nu exista retete universale.

•-        Fiti constienti ca exista mai multe cai de a atinge succesul. Dati-le sansa copiilor sa isi gaseasca propriul drum si propriul ritm.

•-        Nu manipulati sistemul educational in favoarea propriul copil; aceasta nu face decit sa le creeze copiilor un sentiment de vinovatie si de neincredere in fortele proprii.

•-        Nu uitati obiectivul final al educatiei copilului Dvs. este acela de a creste un adult independent. Incurajati-va copilul sa gindeasca pentru el insusi, sa nu fie (respectuos) de acord cu autoritatea, atunci cind are alt punct de vedere.

Este extrem de dificil sa stabilim limita corecta in gasirea gradului de independenta al copilului, fara a-l incarca cu responsabilitati suplimentare. Ne dorim cu totii sa prelungim copilaria pustilor nostri, dar aceasta nu presupune ca el sau ea sa obtina de la noi absolut tot ce isi doreste. Un bun parinte este acela care isi respecta copilul, respectindu-se si pe sine, care gaseste (si restabileste constant) echilibrul intre a fi protector si a sprijini ceea ce incearca sa faca copilul sau.

Corina
 

Stim ca, desi exista din partea parintilor, preocuparea constanta pentru o dieta cat de cat adecvata a  copilului, acesta refuza sa rasplateasca eforturile parintelui si, pur si simplu nu mananca.

Ce ne facem?

E greu de dat sfaturi si retete, pentru ca ce se potriveste la un copil nu se potriveste si la altul, la baza apetitului alterat putand sta varii motive.  Exista totusi niste tipuri clasice de “mofturosi”, si specialistii pediatrii au cateva recomandari in ceea ce-i priveste.

• 1. Tipul 1 de mofturos - mananca doar un fel de mancare la fiecare masa- Cum procedam?- ii oferim copilului in continuare din mancarea preferata, dar pe langa acesta si alte alimente, incurajandu-l sa inncerece si alte mancaruri. Incet incet o sa guste si din celelalte. In general fixatia pe un singur fel de mancare nu dureaza tat de mult cat sa-i faca copilului rau.
• 2. Tipul 2- refuza mancarea gatita- manaca doar mancare rece- Ce e de facut?- aratati intelegere fata de obiceiul lui alimentar, dar nu renuntati la mancarea gatita. In extremis, daca nu obtineti cooperarea prichindelului, il puteti lasa nemancat 1 data, de 2 ori pana ii se face foame rau si mananca orice.
• 3. Tipul 3 - Mananca doar mancare alba: cartofi, cascaval, lapte, paste, etc. Se munceste din greu cu genul acesta de mofturosi. Trebuie oferit cu perseverenta si alte tipuri de mancare, de alte culori, galben, rosu verde, intr-un mod cat mai festiv pentru copil. Nu va asteptati la rezultate spectaculoase rapid, dar pana la urma, daca insistati, copilul o sa accepte si alimente colorate.

4.     Tipul 4 - Teama de alimente noi - cel mai rau mofturos-  copilul nediversificat. Trebuie sa-I oferitm de multe ori un aliment nou pana sa-l accepte. Trebuie incurajat in fel si chip,iar compania unor  copii mancaciosi poate fi de ajutor.

Ce este de retinut:

• 1. Trebuie sa avem incredere in apetitul copilului
• 2. Sa-i respectam toanele si sa le corectam cu discretie, masurile extreme- respectiv infometarea trebuie sa ramana extreme.
• 3. Nu trebuie sa ne asteptam la rezultate spectaculoase peste noapte.
• 4. Sa fim noi insisi un exemplu bun si sa ne hranim sanatos, copiii in general imita particularitatile alimentare ale parintilor.

Dr. Cristina Maria Hanganu

  (Evgheni Evtusenko)

In afara de documentarea esentiala oricarei mamici in domeniul psihologiei infantile, in afara de carti pentru copii si alte lecturi cu si despre copii am reusit sa citesc ceva si “de oameni mari” , romanul lui Evgheni Evtusenko” Sa nu mori inainte de moarte”, roman aparut in 2007 la editura CD Press.

 Pentru cine iubeste literature rusa, (sincer nu cred sa fie vreun roman iubitor de literatura, care sa nu se regaseasca in marea tragedie ruseasca)si pentru cine este déjà familiarizat cu poetul/prozatorul Evtusenko romanul nu are cum sa dea gres, te emotioneaza.

Romanul cu  tenta autobiografica, povesteste, in ritm alert istoria puciului de inlaturare a lui Mihail Gorbaciov din 1991. Personajele sunt  foarte bine conturate si lumea in care traiesc foarte viu prezentata.  Descoperi crispat comunismul rusesc aflat in descompunere, amintirile despre Stalin, metamorfoza oamenilor in communism, cum s-au schimbat si ce au reusit sa pastreze. Te intrebi- o fi adevarat? Chiar a fost ! Te cutremuri si te gandesti ca omul  este o fiinta extrem  de adaptabila, si sa ne ajute Dumnezeu sa nu ne descoperim limitele.

In rest, lectura placuta!

Cristina

 Toata lumea care a facut cunostinta cu  Marienkaefer Kindergarten stie de ce ne-am dorit aceasta gradinita.

Pentru cei care ne citesc, dar nu au ajuns la noi mai spunem odata. Pentru ca ne-am dorit pentru copiii nostri altceva decat gradinitele cvasicomuniste de stat, ne-am dorit sa aibe o gradinita in care sa se simte - exuberanti si sa mai si invete ceva. Noi stim de ce e mai bine privat  pentru ca noi am experimentat ambele “regimuri”- privat/de stat.

Gradinita de stat- o frecventam pe tot parcursul anului scolar, am fost inscrise de la 2 ani jumatate pana la 6 ani. Nu am reusit sa invatam mai nimic de acolo, am reusit sa ne facem cativa prieteni, cu unii mai vorbim din cand in cand si astazi. Ce ne aminteste? Educatoarele , care daca nu erau isterice, erau absolut fara nici un chef, pasive, mancarea fada si cel mai rau senzatia de cenusiu,  ca esti in lagar.

Gradinita privata- frecventata in vacante, la Brasov, in casa unei sasoaice. Liane Tante- care ne-am  fi dorit sa fie mama, bunica, orice, dar sa fie din familia noastra, asa de mult am iubit-o. Era o femeie, care desi nu avea studii pedagogice de nici un fel, reusea sa aibe grija de 10 copii si sa-i faca sa se simta cu totii ca si copiii ei.  Nu imi aduc aminte sa fi tipat la cineva, si totusi a reusit sa ne invete sa fim ordonati, sa ne purtam cum trebuie,si, cel mai important ne-a dat exemplul unei vieti echilibrate.

Acestea fiind spuse e usor de ghicit ce ne place si ce nu ne place la o educatoare.

Sa incepem cu ce ne place:  Sa fie vesela, sa aibe simtul umorului, sa iubeasca copiii mai mult decat slujba de educatoare, sa fie un bun coleg, sa aibe studii psihopedagogice pe care sa aibe bunul simt si  priceperea sa le aplice si sa stapaneasca foarte bine limba germana.

Ce nu ne place- Sa fie isterica,suficienta, pasiva, cenusie, sa nu resusesca sa vada mai departe de performanta de moment, sa nu-si doreasca sa se autodepaseasca, sa faca meseria doar de dragul banilor, sa nu aibe drag de copii, sa nu relationeze bine cu colegii.

Avem exemple si  intr-un sens si in celalat?- desigur! Daca cunoasteti pe cineva care sa se potrivesca cu “ce ne place” trimiteti-l la noi, va fi binevenit in echipa.

Corina si Cristina.

Christos a inviat!

A trecut si Pastele, cu toate pregatirile si emotiile lui. Ca tot crestinul orthodox am fost si noi la biserica. Biserica reprezinta pentru fiecare (ce se simte apropiat de ea) credinta si traditie in acelasi timp.  Obiceiurile de Paste (deniile, trecutul pe sub Masa, slujba de Prohod si Inviere) sunt vechi de sute de ani si trebuie transmise copiilor si nepotilor nostri.

Si anul acesta ne-am luat in serios rolul de mame implicate, am strigat adunarea si am pornit spre biserica. Pentru cine nu stie, noi locuim la Cornetu (la tara, in jud. Ilfov J). Am incarcat cei 4 plozi, frumos dichisiti, ferchezuiti  si pe aci ti-e drumul, simbata, dimineata, la impartasit, patrunse de fiorul momentului.  Descarcam copiii in fata biserici, patrundem cu ei agatati de noi care pe unde si  SURPRIZA. Biserica era plina de copii si nu numai, de toate virstele, de la bebelusi la adolescenti, veniti sa bifeze pur si simplu actiunea. Ce ne-a impresionat neplacut: 1. Nu era nimeni patruns de fiorul sarbatorii- al Pastelui si al Impartasaniei ca act de credinta. 2. Nu respecta nimeni nici o regula de convietuire in locuri publice - (nu stateau la rand, se buluceau, si desi preotii ne-au invitat in fata- deoarece Iza isi pierduse rabdarea, nu am reusit sa ajungem). 3. Preotii nu isi luasera in serios rolul de a educa enoriasii: educatie  religioasa - sa inteleaga ce inseamna Pastele, ce inseamna Impartasania - cat si educatia primara (7 ani de acasa- de genul: buna ziua, multumesc, va rog frumos, sa nu vorbesti tare, etc.).

De ce am avut aceasta deceptie uriasa si de ce credem ca omul sfinteste locul si ca turma nu e de vina?

Educatia noastra crestina ne-au facut-o bunicii. Bunica ne-a invatat primele rugaciuni si ne-a explicat ce inseamna fiecare sarbatoare si cum se cade sa ne purtam, iar la biserica din sat (Branesti jud. Dambovita) am trait sarbatoarea in ansamlul ei, de la inceput pana la sfarsit.

Preotul care pastoreste si astazi biserica este in afara de un preot cu mare har, un om extrem de gospodar: s-a ingrijit de aspectul bisericii, dar si de buna educare si convietuire armonioasa a enoriasilor in biserica. Nu i-a fost usor, a fost un proces de durata, dar a fost  incununat de success. La suljba de Inviere, desi era foarte multa lume a fost o ordine exemplara, si puteai sa traiesti Invierea exact cum iti doreai.

Revelatia pe are am reconfirmat-o, si anume ca “Omul sfinteste locul” ne-a indemnat la intreospectia propriei ograzi.

Sa va spunem ce am vazut. Fetele (educatoarele) cand le-am angajat, le-am angajat si pe criterii lingvistice. La ce n-am astepta in plus de la ele?

Simone - de etnie germana, ardeleanca, ce se spune despre ei: ca sunt in primul rand punctuali; punctualitate ce presupune, asumarea termenelor de predare a proiectelor, constiinciozitate, respect pentru colegi, sefi si lista o puteti continua.

Lucri- romanca, olteanca. Ce te astepti: guralivi, spontani, iuti,inteligenti,  mai putini rigurosi - (fara suparareJ), harnici, dar fara profunzimea ardelenilor.

Dupa ce am convietuit o vreme putem sa va spunem ca lucrurile nu stau chiar asa. Lucri- oltencuta, este extrem de punctuala si dimineata la serviciu si cu ce proiecte are de predat, foarte muncitoare si riguroasa. Si-a pastrat ,dupa spusele targului doar limbarita si spontaneitatea olteneasca.

Simone, desi fata buna este departe de a fi punctuala, are un ceas al ei pe care nu am reusit sa-l deslusim inca, pana la urma ajunge si la serviciu, si ne preda si proiectele, dar mai greu.

Care va sa zica, analizand aceste cazuri- la nivel macro, Biserica din Cornetul Ilfov si cea din Branesti Dambovita , si la nivel micro, olteanca Lucri si ardeleanca/nemtoaica Simone, trebuie sa fii permanent constient ca generalizarea nu este intotdeauna valabila si ca “omul sfinteste locul”.

Corina Si Cristina